Inspectoratul Județean de Securitate Cluj număra 251 de angajați în toamna anului 1988, aproape dublu față de media națională. Clujul avea al patrulea cel mai mare efectiv dintre județele țării, potrivit datelor făcute publice în premieră de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
La 24 septembrie 1988, cu puțin peste un an înainte de prăbușirea regimului comunist, Securitatea avea în județul Cluj 251 de cadre: 206 bărbați și 45 de femei. Efectivul plasa Clujul imediat după Constanța, Timiș și Prahova în clasamentul inspectoratelor județene.
Dacă este inclusă și structura separată a municipiului București, Clujul ocupa locul al cincilea la nivel național. Media în cele 40 de județe era de aproximativ 132 de cadre, ceea ce înseamnă că aparatul local era aproape de două ori mai numeros.
CNSAS explică dimensiunea structurii de la Cluj prin importanța orașului ca centru universitar și cultural regional. În logica regimului comunist, mediile studențești, universitare și culturale reprezentau spații care trebuiau atent supravegheate, alături de marile unități industriale și de infrastructura economică.
Doar trei inspectorate județene aveau efective mai mari: Constanța, cu 285 de cadre, Timiș, cu 271, și Prahova, cu 261. Inspectoratul Cluj era urmat de cel din Brașov, unde lucrau 212 persoane.
Datele publicate luni de CNSAS oferă, pentru prima dată, o imagine de ansamblu asupra dimensiunii aparatului de represiune în ultimii ani ai dictaturii comuniste. La nivelul întregii țări, Departamentul Securității Statului avea 14.629 de angajați.
Dintre aceștia, 6.023 lucrau în aparatul central din București, 2.737 făceau parte din Trupele de Securitate, iar 5.869 erau încadrați în structurile teritoriale. Inspectoratele celor 40 de județe însumau 5.312 angajați, la care se adăugau cele 557 de cadre ale Securității Municipiului București.
În total este inclus și personalul muncitor civil, aproximativ 1.200 de persoane fără grad militar. Această categorie cuprindea muncitori și tehnicieni care întrețineau echipamentele operative, șoferi, specialiști în telecomunicații, personal administrativ, tipografi, dactilografe și secretare.
Aparatul teritorial asigura supravegherea directă a populației. Cadrele urmăreau mediile politice, sociale și culturale, marile întreprinderi și obiectivele economice, dar desfășurau și activități de filaj, interceptare a convorbirilor și verificare a corespondenței.
În cazul Clujului, amploarea efectivelor arată importanța pe care regimul o acorda controlului unui județ cu o populație numeroasă, cu universități, instituții culturale și o economie industrializată.
Femeile reprezentau mai puțin de o cincime din efectivul de la Cluj
Dintre cei 251 de angajați ai Securității din Cluj, 45 erau femei, adică aproximativ 18% din efectiv. Proporția era apropiată de media structurilor teritoriale, unde femeile reprezentau 18,55% din personal.
La nivel național, în întregul aparat al Securității lucrau 2.297 de femei, respectiv 15,7% din total. Cele mai multe ocupau posturi de execuție, în special în sectoarele tehnice și administrative. Numai 22 de femei dețineau funcții de conducere în întregul Departament al Securității Statului.
Structura rămânea dominată categoric de bărbați, care reprezentau peste 84% din totalul angajaților.
Datele publicate de CNSAS surprind dimensiunea aparatului într-un moment în care regimul Nicolae Ceaușescu intra în ultimul său an. Dincolo de cei peste 14.600 de angajați, activitatea Securității se sprijinea și pe o vastă rețea de informatori și colaboratori, care nu este inclusă în această statistică.
