Horia Lupu, politolog
Nu pot să nu observ niște chestii, unii le-ar zice disonanțe cognitive. Mie mi se par „decât” niște pete de culoare interesante.
Ele (și incep cu ele nu doar din politețe, ci pentru ca foarte recent am putut observa un exemplar reprezentativ în toata splendoarea sa): „fashioniste”, cu „țoale” neaparat de firmă. Preferabil firme exclusiviste, nu cum are orice pițipoanca (ca deh, suntem noi marxiste dar suntem elită), cu fixismele de gen (cu câta mânie condamnate din vorbe și cu câtă seninatate asumate – „alo, divă, divă, aici!”) care transpar la suprafata ca uleiul în apă. Țoale cusute în țări despre care ele nu stiu, deci nu pot urla „exploatare”, chit ca e plin de reportaje care ne arată cum că la coaserea lor e folosita munca persoanelor reduse la stadiul de sclav. Sau, daca se poate, „Hugo Boss”, firma care-l moștenește pe nenea ala de a cusut uniforme pentru Hitlerică si Himmlerică. Nu ratează niciun „event”, orice adunare e o chestie culturală sau socială (bună pentru CV) și orice chiolhan (cu sau fară betie – deh, symposion) face parte dintr-un proiect în care se discută, neaparat, concepte. Poza studiată, cât mai fals-naturală (nu dive pițipoance, ci dive hipsterițe, vă rog eu mult) și pe profilul de Fb cât mai multe poze dezgolite, desculte, dar nu depasind limita, cât să rămână călâi, în posturi care ar concura cu cele mai comerciale producții ale comercialului Hollywood. Ca, evident, femeia nu trebuie obiectificată si cliseele sexiste nu trebuie consolidate in imaginar…
Ei: Agamemnoni în lege (atenție, se scrie într-un cuvânt, nu e vorba de vreun șef de poliție grec ), care au combătut de la 2012 încoace, și dă-i si luptă, și dă-i și luptă, neicusorule… Cu toate partidele, ca românul imparțial. Mai cu PSD, vechi – ticalosia întruchipată și uzurparea stângii „adevarate” („PDL-USL, aceeași mizerie!”), mai cu USR, nou și de dreapta. Dar ce să mai conteze un moft precum ideologia cand e vorba de ajungerea adevăratului om de stânga la putere? Care acum era cât pe ce să nu se-aleagă, mă-nteledzi? Pai se putea să rămaie tocmai dumnealui fără coledzi? Și asta intr-o soțietate fără moral și fară prințip, carevasazică că nu le are? Drept e, monșer, curat zic, așa ceva ar fi fost peste poate!Ele și ei: cu cât mai multe bunuri de status, așa casual-mai scumpe decât media sau casual ascuns-vizibile. Mai un I-phone, ca altfel chemi confratii la un marș de salvare și protest cu jucarica inspirata de Steve Jobs, un inovator și el, cu care nu poți să nu te simți puțin solidar în genialitatea ta. Mai un Sony Vaio de cel puțin 6000 de lei, că altfel scrii un document în Word pe el, protestând împotriva monopolului puterii și a corporației care face legislația. Mai un jeep, numit acuma SUV, musai cu CP mulți și cilindree mare, cu care te duci la marginea orașului sa-ți faci ritualul de biciclist/ecologist. Ca doar n-o sa te duci cu transportul in comun ca mujicul. E de neam prost, neextraordinar si pute. Iar tu, ca avangardă, cum te-a-nvățat nen-tu Lenin, interacționezi cu vulgul cand alegi și cand ai tu chef. Și nici măcar nu e musai, oricum ai tu conșiință destulă cât și pentru el.
Noroc că nu mai sunt la modă ceasurile, la care ma pricep cât de cât, că am fi putut observa cu siguranta Rolexuri și Omega întocmai celor ale tinerilor furiosi (și troțkist-maoiști) din mai 1968, obținute evident pe spezele babacilor. Toate cele de mai sus adunate cu bani pe care nu prea aveai cum să-i câstigi (ah, acest etern paradox al capitalismului românesc de cumetrie), pe care ți i-au dat batrânii sau pe care i-ai facut ca antreprenor, urmând exact legile pieței libere, viciate au ba în termeni de funcționare, pe care tu o numești mecanism de exploatare. Ca știm, nu-i asa, de la taica Marx ca singurul liber în capitalism e capitalul, „bunul întreprinzător” fiind sortit falimentului și pieirii.
Unde sunteți voi, o, strungari, frezori, prelucrători prin aschiere, muncitoare de la APACA? Maiștri, secretari de partid? Unde e stânga de altădată, ce-ați făcut cu ea?