Reflecții despre candidat, după alegeri

Text de Horia Lupu, politolog

Acum ca tot Fb-ul va fi plin de parerologi care ne vor explica ce si cum, ne vor spune ca au stiut ei, vor prezice Apocalipsa sau (in buna traditie autohtona) vor descoperi ca „cel al carui nume nu poate fi rostit” de fapt nu e baiat asa de rau, nu pot sa ma abtin si sa nu reiau ce am spus ieri/aseara la emisiunea in care am participat. Daca cumva ati ascultat (si m-ati si auzit, pentru ca emisiunea a fost si cu strigate care nu mi-au apartinut) 🙂

CANDIDATUL Trump a fost un personaj instabil, intratabil, nefrecventabil, un clown. Aici realitatea se impune si nu e loc de eufemisme. Daca acesta a fost intr-adevar un personaj, adica daca omul a jucat un rol de prost sau ins lipsit de caracter sau daca e chiar asa aproape ca putin importa, din punctul de vedere al logicii competitiei in niste alegeri democratice. Repet ideea ca, judecand CANDIDATUL, nu gasesc resorturile logice pentru care s-ar fi votat cu „asa ceva”. Nu exista motiv logic sa dai votul cuiva care spune (si repeta) ca va construi, in 2016+, un zid la frontiera cu Mexicul. Excludem, desigur, votul negativ antisistem.

PRESEDINTELE Trump va fi, inerent, un personaj mai acceptabil decat CANDIDATUL. Nu-mi pun mari nadejdi in posibilitatea ca raspunderile institutionale il vor responsabiliza (desi e posibil), imi pun insa nadejdi relativ mari in faptul ca seful executivului va trebui sa-si formeze o baza de suport. Atat in randul republicanilor, in zona carora are cea mai redusa priza pe care a avut-o vreodata vreun presedinte/candidat sustinut de ei, cat si in Congres si administratie. Departamentul de Stat, Pentagonul sunt si vor ramane populate cu experti si marja de manevra a lui Trump e relativ redusa. Ca urmare, Apocalipsa nu va veni, cel putin nu astazi. Dar ma astept, in cel mai bun caz, la o instabilitate crescuta pe plan international. Foarte interesant de urmarit ramane disponibilitatea candidatului antisistem spre reformarea acestuia, odata ajuns presedinte. Reformare despre care in campanie n-a spus mai nimic concret, si pentru care, in vederea evitarii blocajelor si rupturilor de parcurs, ar avea nevoie de necocieri pentru, si in cadrul bazei de suport pomenite mai sus.

 – MORALA (imi permit, cu maxima parcimonie, si o astfel de reflectie), daca am incerca sa o desprindem, ne-ar putea duce in directii diferite si aparent divergente:

– pericolul mobilizarii anti-sistem (incepute chiar/si de B. Sanders, fara o directie clara a parcursului de urmat la nivel de solutii (punct in care Trump a castigat prin ceea ce G. Sartori numea supralicitare)

hillary-clinton-vs-trump
– o „oboseala” a credoului liberal, mentionata de diversi comentatori.
– pericolul transformarii unor standarde valorice care pot fi foarte bine argumentate factual in adevaruri acceptate si promovate necritic, qvasi-religios, demonizand critica la adresa lor.
– ritmicitate a valurilor de democratizare si de-democratizare („democratic expansion and contraction”, cum le spunea R. King), care acum, pentru prima data, cuprind si SUA.
– caricaturizarea/reprezentarea schematica, via media (si mediile liberale) a republicanismului, de la glumele de pe internet si cele din campusuri la serialele te televiziune, incepand (cel putin) cu „demonii de serviciu” R. Reagan si G. Bush Sr. – iata ca intr-un final democratii si sustinatorii au intr-adevar parte de un contracandidat care este chiar intruchiparea acestei imagini de desene animate, care chiar si castiga; opinia mea este ca oricare dintre contracandidatii lui Trump in primaries (Cruz, Rubio, evitati pentru ca erau/pareau prea riguros/coerent republicani) ar fi fost preferabil pentru sistem.
– caracterul corupt a ceea ce inseamna campania pentru alegeri prezidentiale in SUA, devenita un reality-show de factura indoielnica care absoarbe si aneantizeaza, fara niciun profit, sume indecente intr-un cuantum in continua crestere.

In final un gand cinic de observator: daca n-am trai in lumea asta, si daca doar am observa-o, am putea spune cu siguranta ca vin vremuri interesante.* Inclusiv in contextul in care SUA sunt, pentru România, cel mai important aliat statal, si un reper din foarte multe puncte de vedere.

*Asta daca nu cumva reuseste venerabilul Robert de Niro sa-l intercepteze pe Trump inainte de investitura si sa-si puna in practica „dorinta”

, ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *