ANALIZĂ. Horia Lupu, politolog: „campania în sine a fost una aproape integral negativă și una dintre cele mai rudimentare de la cele din anii 1990”

Clujulpolitic.ro a solicitat o analiză unuia din politologii independenti ai Clujului, Horia Lupu, de la Catedra de Stiințe Politice a UBB.

L-am rugat să facă o radiografie a campaniei electorale ce s-a încheiat astăzi. Intertitlurile aparțin redacției. (V. Manu, T. Fărcaș)

PSD- partidul stat

O să mă refer mai degrabă, răspunzând la întrebarile dvs., la imaginarul politic si tacticile folosite în această campanie, dincolo de programe. Avem pe de o parte un PSD care s-a resemnat sa fie un partid dominant „mai mic” în aceasta campanie, făcând ceea ce știe, incercând să mobilizeze convinșii și adoptând un slogan de campanie corect „Îndraznește să crezi…”, probabil deliberat ales să aibă  o vizibilitate mai redusă. S-a vorbit de asemenea destul de frecvent despre avantajele pe are PSD le-ar avea în cazul unei participari mai reduse la vou. Făcând asta PSD s-a resemnat cu situația de a fi detestat de o parte dintre români. Este un partid care a propus un program electoral extensive, dar care a esuat în a reforma personalul politic din partid (Liviu Dragnea putand cu siguranța să fie considerat unul dintre cei mai detestati oameni politici ai momentului) si în a promova o imagine nouă sau împrospatată. De asemenea PSD a oferit un program extensiv si consistent în special pe partea de economie, contestațiile și dubiile principale venind fața de caracterul realist al acestuia și fată de calitatea umană (onestitatea) celor care ar trebui să-l pună în aplicare.

PNL, departe de ce ar trebui să fie

La fel, PNL s-a multumit să apara ca o alternativă slabă la PSD, un al doilea partid din sistem cu o importanta diluata. De asemenea s-a adaugat un slogan electoral neclar “Romania înainte” si câteva gafe de marketing (‘celebrele afișe în care vizibilitatea sporita a caracterelor mari dădea mesaje precum “Guvernul Cioloș, guvernul zero”PNL fură”. Partidul a prezentat un program electoral redus, minimal, o completare a setului de 10 măsuri “România 100” propus de Dacian Cioloș. In această compentiție principalul competitor a fost mai degraba USR, care după alegeri se va găsi cu siguranță in postura de viitor aliat necesar pentru formarea unei eventuale majorităti. De asemenea PNL este dezavantajat de lipsa personalului politic de calitate (episodul fară prededent al șirului de candidați propusi pentru funcția de primar al Capitalei, la alegerile locale din vară fiind încă proaspat în memoria colectivă) și de asemenea de incapacitatea de a desemna un candidat pentru funcția de premier.

USR, partidul antisistem

USR, cu sloganul “În sfărșit ai cu cine!” apare ca principalul partid “antisistem”/anti-PSD, limitat de capacitatea de  a creste rapid într-o perioadă scurtă și apparent incapabil să-și propună ceva mai mult decat intrarea în Parlament. USR s-ar putea să fie faultat, pe termen mai lung, de campania negativă și la limită dusă uneori (“teleormanizarea României”, “batrânii care decid soarta tinerilor”, “celebrul” clip electoral cu amnistia fiscală, în care S. Ghiță era eprezentat în chip de porc vorbitor). Deși aceasta tactică e posibil să funcționeze pe termen scurt, la fel ca cea a PSD, este foarte posibil ca ea sa anuleze percepția de ascendent moral și de promotori ai unei “altfel de politici” la care USR face trimitere și pe care încearcă să o transmită. De asemenea, disonanța și contradicțiile dintre unele mesaje transmise de candidați în campanie s-ar putea să dăuneze imaginii de coeziune a  partidului.

Celelalte partide: UDMR incepand cu o campanie atipică (mesajele salvaționiste în varianta lor negativă, transmițând un mesaj provocator dar mult atenuat ulterior în dezbateri), PRU ca portavoce a amnistiei fiscale și penale, masură propusă care a constituit în același timp o sursă principală de campanie impotriva partidului și un ALDE arondat în bună masură PSD. Mai există desigur și PMP, reprezentat de T. Băsescu într-o ofensivă mediatică la toate posturile de stiri.

Campanie rudimentară și toxică

Campania în sine a fost una aproape integral negativă și probabil una dintre cele mai rudimentare de la cele din anii 1990. Opozitia fata de PSD a acuzat partidul de coruptie, abuz de putere și încalcare a legii, făcând în special trimitere la dosarul penal al lui Liviu Dragnea și la faptul că, conform legii, acesta nu ar putea ocupa funcția de premier. S-a facut de asemenea trimitere și la electoratul din zonele sarace, ținut captiv de PSD prin ajutoare sociale, nivel educațional scazut/lipsă de acces la informații si mita electorală. De cealaltă parte PSD, ALDE și un PRU de o vocalitate ieșită din comun (sprijinit – un alt paradox al campaniei, de candidatul PSD la Camera deputaților Victor Ponta) a transformat problema necesității unei finanțări transparente a societații civile organizate într-o capanie grotescă, la nivelul celor de început al anilor 1990 împotriva lui George Soros și a celor aflați în “solda” lui, cu atât mai ridicola cu cat membri importanti ai partidelor care au susținut-o (Călin Popescu-Tăriceanu – ALDE, Mirel Palada – PRU) au avut relații și colaborări cu acesta.

Soluție originală la numirea premierului

O altă particularitate a fost reprezentată de insolita prezență în campanie a premierului “technocrat” (fără partid) în funcție, propus pentru un nou mandat de prim-ministru de către două dintre partide (PNL, USR), contestat de PSD, ALDE si PRU, fară a se identifica cu/afilia vreunuia dintre partidele care l-au susținut si fără a-și asuma explicit sprijinul lor decât spre finalul campaniei. Vezi si ultimul mesaj al lui Cioloș de ieri, care indemna explicit sa se voteze cu PNL sau USR.

 

, ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *