” A generat și Maia Sandu destulă corupție, sărăcie și clientelism. Oamenii au privit în jos… doborâți de nevoi și sărăcie. Un om care privește în jos, disperat, e mai ușor de captat cu frici și sperietură decât cu promisiuni.
Eu cred, și îndrăznesc să zic, că moldovenii s-au temut mai mult de un război, pe care cumva ipotetic (deși sub forma unuia de apărare) îl vantura și propaganda Maiei Sandu. Și poate, paradoxal, de ucraineni și de soarta lor. De a nu ajunge și ei o țară și mai distrusă, dacă totuși puternica Ucraină a ajuns una.
Asta ca să nu mai vorbim de faptul că a doua etnie care a format batalioanele de „voluntari cazaci” din Transnistria a fost… cea ucraineană. Poate și de o Ucraină victorioasă, ținută pe palme de Occident, să se fi temut unii moldoveni. Atâta timp cât și una ÎN RĂZBOI, sprijinită bine și de Ro, nu a pus încă capăt diviziunii abuzive, aberante dintre „minoritatea românească” și „minoritatea moldovenească”.
Mie mi-e clar: Maia Sandu a supraestimat mult a) propria imagine b) proiecția UE în Moldova și cât se poate de limpede, nu a mai văzut deloc copacii, ci doar pădurea. Asta dincolo de trolii, boții și rețelele dirijate de Putin și oamenii lui, care au existat clar. Iar când faci așa ceva, o încasezi”
