Legitimația pe care apare numele lui Călin Georgescu și titulatura „Senator”, prezentată public după perchezițiile DIICOT, nu ar fi un document al statului Malta și nici al Ordinului Suveran de Malta autentic. Avocatul clujean Ciprian Păun, colecționar de artefacte ale societăților și ordinelor secrete, susține că documentul ar indica mai degrabă apartenența la una dintre numeroasele organizații autointitulate cavalerești care folosesc simbolistica Ordinului Sfântului Ioan.
Explicația avocatului vine după apariția imaginilor cu documentul pe care sunt înscrise „Order of Malta” și „Sovereign Order Hospitalliers of Saint John of Jerusalem O.S.J.”, numele lui Călin Georgescu, titulatura „Senator”, precum și funcția „Prior of United States of America”.
„Nu are nimic a face cu statul Malta. Nu este o legitimație de fals senator. Este o legitimație de apartenență la o organizație”, explică avocatul clujean.
Redăm postarea avocatului Ciprian Păun:
Legitimația nu e a statului Malta
Referitor la legitimația domnului Georgescu, în calitatea mea de colecționar al artefactelor societăților secrete și de pasionat al Ordinelor Secrete, pot să vă dau câteva detalii. Nu are nimic a face cu statul Malta . Nu este o legitimatie de fals senator. Este o legitimatie de aparteneta la o organizatie. Denumirea de pe card, „Sovereign Order Hospitalliers of Saint John of Jerusalem O.S.J.”, trimite spre altceva: familia ordinelor autointitulate ioanite, de felul celor descinse din grupul Pichel de la Shickshinny, Pennsylvania, așa-numita „tradiție rusă”. Acestea folosesc sigla OSJ, crucea malteză și titluri de prior, mare prior sau senator, și eliberează contra cost „pașapoarte” și legitimații „diplomatice” fără nicio valoare juridică. Nu sunt recunoscute nici de Ordinul Suveran Militar de Malta (SMOM, cu sediul la Roma), nici de Alianța ordinelor Sf. Ioan. SMOM însuși nu folosește sigla O.S.J., este organizat în SUA în trei asociații conduse de președinți, nu de priori, și eliberează pașapoarte diplomatice doar câtorva înalți demnitari ai săi. Grupul Pichel de la Shickshinny, Pennsylvania (cunoscut în literatura de specialitate și ca „Ordinul Shickshinny” sau The Shickshinny Order) se referă la o organizație autointitulată cavalerească și un grup de fațadă politic fondat de Charles Pichel în prima jumătate a secolului XX.
Deși pretindea că este o continuare legitimă a Ordinului Suveran al Cavalerilor de Malta (ramura rusă), organizația a fost demascată de-a lungul timpului ca fiind o structură falsă (ordin mimat / self-styled order), implicată în activități de propagandă politică extremă și operațiuni de strângere de fonduri.Iată detaliile cheie despre acest grup. Charles Pichel (care folosea uneori titlul inventat de „Baron de Thourot”) a înființat organizația în Statele Unite, stabilindu-i ulterior sediul central în mica localitate rurală Shickshinny, Pennsylvania.
Mitul fondator: Pichel a susținut că organizația sa provenea dintr-o cartă din anul 1908 semnată de Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, pretinzând că este „Marele Priorat Rus al Ordinului Sfântului Ioan din Ierusalim” mutat în exil în SUA. Istoricii și cercetătorii au demonstrat ulterior că documentele folosite de Pichel erau complet false. În ciuda paravanului religios și caritabil catolic/ortodox, documentele desecretizate au arătat că grupul de la Shickshinny era profund anticomunist, dar adăpostea elemente de extremă dreaptă, neonaziste și asociați din rețelele de spionaj din perioada Războiului Rece.
Organizația a atras diverse personalități militare americane, dar și figuri dubioase din rândul emigrației est-europene postbelice. Charles Pichel a fost asociat cu diverse mișcări fasciste americane din anii 1930–1940.
Din cauza conflictelor interne și a luptei pentru putere, din grupul inițial de la Shickshinny s-au desprins, de-a lungul deceniilor, numeroase alte „ramuri” de falși Cavaleri de Malta care funcționează și astăzi în America de Nord și Europa, vânzând titluri de noblețe și medalii contra unor sume de bani. Ordinul Suveran de Malta autentic (SMOM), cu sediul la Roma, a condamnat oficial grupul lui Pichel și a intentat acțiuni în instanță în SUA pentru utilizarea ilegală a numelui și a emblemelor ordinului.
Organizația de la Shickshinny nu este recunoscută de nicio monarhie legitimă și nici de Vatican, fiind inclusă pe listele internaționale de false ordine cavalerești (precum cele publicate de International Commission on Orders of Chivalry).
Update.
Ce este insă Ordinul Cavalerilor de Malta? Pentru că mulți îl citează aiurea.
Ordinul de Malta și statul Malta: două lucruri pe care aproape toată lumea le confundă
Puțini știu că există în lume un subiect de drept internațional care nu are niciun metru pătrat de teritoriu, dar are ambasadori în peste o sută de țări, emite pașapoarte, timbre și monedă și stă ca observator la ONU. Se numește Ordinul Suveran Militar și Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos și de Malta, pe scurt Ordinul de Malta, și nu are nicio legătură instituțională cu statul cu același nume.
Povestea începe în jurul anului 1048, la Ierusalim, unde câțiva negustori din Amalfi au întemeiat un spital pentru pelerini. Frăția care îngrijea bolnavii a fost recunoscută de papa Pascal al II-lea în 1113, iar cruciadele au transformat-o într-un ordin cavaleresc militar, cel al Ospitalierilor sau Ioaniților. După pierderea Țării Sfinte, cavalerii s-au retras în Cipru, apoi au stăpânit Rodosul între 1310 și 1522, iar în 1530 au primit de la Carol Quintul insula Malta. Acolo au rezistat Marelui Asediu otoman din 1565 și au construit Valletta, numită după Marele Maestru Jean de La Valette. Napoleon i-a alungat în 1798, în drum spre Egipt, iar din 1834 sediul Ordinului este la Roma, în Palazzo Malta de pe Via Condotti și în vila de pe Aventin, ambele cu statut de extrateritorialitate.
Ciudățenia juridică este că Ordinul și-a păstrat suveranitatea și după ce a pierdut insula. Nu are teritoriu și nu are cetățeni, ci membri, cavaleri și dame, care rămân cetățeni ai țărilor lor. Pașapoartele sale sunt doar câteva sute, diplomatice. Este condus de un Mare Maestru ales și, fiind ordin religios catolic, rămâne legat de Sfântul Scaun în cele spirituale. De aceea noi juriștii vorbim despre o suveranitate sui generis, funcțională, legată de misiunea sa, nu despre un stat. România are relații diplomatice cu Ordinul din 1932, reluate după 1990.
Republica Malta, în schimb, este un stat cât se poate de obișnuit: un arhipelag în mijlocul Mediteranei, cu aproximativ jumătate de milion de locuitori, parlament, guvern și capitala la Valletta. După plecarea cavalerilor și episodul francez, insula a fost colonie britanică din 1800, a devenit independentă în 1964, republică în 1974, membră a Uniunii Europene în 2004 și a zonei euro în 2008. La ONU este membru cu drepturi depline, nu observator.
Ce le leagă astăzi este doar istoria. Statul maltez a moștenit de la cavaleri orașul, fortificațiile și crucea în opt colțuri, pe care o vedem și pe monedele euro malteze. Cele două întrețin relații diplomatice ca doi subiecți distincți, iar printr-un acord din 1998 Republica Malta a concesionat Ordinului, pe 99 de ani, partea de sus a Fortului Sant’Angelo din Birgu, vechiul sediu al Marilor Maeștri. Este singura prezență a Ordinului pe insulă și nici aceea nu înseamnă suveranitate teritorială, ci un simplu drept de folosință.
Cât despre sabie, Ordinul a lăsat-o de mult deoparte. Activitatea sa este astăzi exclusiv medicală și umanitară, în circa 120 de țări, cu zeci de mii de voluntari. La noi lucrează prin Serviciul de Ajutor Maltez, înființat în 1991. Și încă o precizare utilă: nu trebuie confundat nici cu ordinele ioanite protestante din Germania sau Marea Britanie, care au aceeași rădăcină medievală dar sunt organizații separate, nici cu numeroasele „ordine de Malta” autoproclamate ( cum este cel de mai sus) , care împrumută numele și crucea fără nicio recunoaștere din partea Sfântului Scaun.
