Politologul Clujul Politic, Horia Lupu, a publicat o analiză pe alegerile din Ungaria în care explică victoria lui Victor Orban si modul in care elita politică maghiară din Transilvania si UDMR fac jocul FIDESZ în Ardeal.
Redăm textul:
Mulți i-au fost adversarii, aprig i-a înfrânt, ceea ce mă îngrijorează e ca în acest marș spre victorie liderul semi-pemanentizat al maghiarilor (nu doar al Ungariei) să nu cumva să fi uitat de poporul maghiar, pe care ar trebui să-l slujească, și de viitorul lui – si să reporteze și aceste entități/proiecte fie la adversari, fie la înfrănți.
Totuși, au fost mulți și cei care l-au ajutat. Sau mai exact slujit, necondiționat și nedemocratic (uitând că democrația, fie și în oximoronul elaborat și lansat de însuși Victor Orbán, „democrație neliberală” – la o simplă analiză logică, din perspectiva instituțională, sau a filosofiei politice pentru începători, un adevărat NONSENS) presupune mai mult decât ALEGERI și VOTURI. Instrumentale sunt, printre altele, libertatea exprimare, de informare și pluralismul opiniilor.
Printre servitorii care au contribuit din plin în această campanie electorală la victoria și putinizarea mai accentuată a lui Orbán au fost majoritatea liderilor, a elitelor politice (UDMR, PCM, PPMT) și o parte a celor culturale maghiare din Transilvania care au mers pănă la a bloca (în mod absolut jalnic) accesul accesul membrilor opoziției și a mesajului lor la maghiarii transilvăneni – cei dispunând de dublă cetățenie și cu drept de vot în alegerile din Ungaria. Un fapt regretabil și lamentabil în același timp.
Se confirmă astfel criticile lansate de Markó Béla/Béla Markó, într-un interviu acordat în urmă cu mai bine cu o lună, la adresa conducerii UDMR, a liderilor politici maghiari din prezent și a lui Viktor Orbán însuși. Parte din pură inregimentare ideologică, parte ca unmare a temei să nu piardă o parte din beneficiile financiare acordate statului maghiar celor cu dublă cetățenie (ajutoare financiare pentru copii, pe toată perioada cât eu urmează o formă de învătămțămât – și cred, dar nu sunt sigur, că e vorba de una care să aibă loc în limba maternă)*, maghiarii din Transilvania au fost transformați în bazin electoral care îl votează necondiționat, precum la un referendum, pe wannabe dictatorul (de buzunar) al UE, care visează eternizarea la putere. Iar elitele politice maghiare demonstrează încă o dată întelegerea și funcționarea deficitară a democrației în cadrul propriei comunității, ostilitatea față de pluralism, de divesitatea opiniilor și de alteritate. Toate aceste valori, sub bagheta „capelmaistrului/dirijorului de la Budapesta”, radiază gradual înspre restul comunitate, riscând să o transforme (și mai mult) într-una nedemocratică și iliberală (nu neliberală), înrădăcinată în vise (revanșarde) și reprezentări ale naționalismului de început de secol XX.
Desigur, cu o alternanță la putere care n-a mai avut loc de aproape că am uitat când (de dragul preciziei, din 2010, de 12 ani, și numărătoarea continuă) și cu măsuir clare privind limitarea drepturilor democratice (aspect sub care Ungaria diferă în mod sensibil, dar relevant de ceea ce se întâmplă în Polonia, mult mai interpretabil), indicele democratic acordat țării de organizații internaționale care se ocupă de monitorizarea calității democrației înstatele lumii va scădea probabil și mai mult față de încadrarea făcută ulterior alegerilor precedente de cel puțin două asemenea foruri („dictatură cu conducere aleasă”, singura din UE, similar Serbiei), Dar de pare că acest lucru îi preocupă pe prea puțini dintre (liderii politici reprezentând) maghiarii din Ungaria și din afara granițelor ei. Până la situația din Rusia lui Putin mai este, iar UE pare la fel de hotărâtă să taxexe aceste derapaje (deja) ale democrației în sine, nu ale liberalismului democratic din Ungaria cum era după 2014 să sancționeze agresiunea internațională a Rusiei față de un stat suveran, căreia Rusia însăși îi garantase independența și integritatea (printr-un Memorandum colectiv semnat în 1994 la…. Budapesta: https://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_weapons_and_Ukraine…) în schimbul renunțării graduale a celei din urmă (între 1992 și 2000), la ceea ce moștenise din fosta URSS, adică un arsenal care o tranforma în A TREIA PUTERE NUCLEARĂ A LUMI. Ca o simplă întrebare ipotetică de parcurs (adresată inclusiv fanilor și propagandiștilor lui Putin), ce ziceți: dacă Ucraina nu contribuia la cauza nobilă a neproliferării/dezarmării nucleare și PĂSTRA acel arsenal, cel puțin partea sa modernă tehnologic (care nu a fost dezafectată, ci TRANSFERATĂ CĂTRE RUSIA (lol), am mai fi avut parte în ultimele 40 de zile de „Operațiunea militară specială” care o vizează?
Iar acestea toate se adaugă existenței pașnice (din fericire, ca alternativă clar preferabilă conflictului) dar ÎN PARALEL, de tipul pilonizării/pilarizării ( verzuiling, termen de origine olandeză, provenit din zona teoriei clivajelor/a partidelor – a se căuta echivalența lui în engleză pe Google, nu am timp să explic aici), adică existența ÎN BLOCURI SEPARATE, structurate coerent și complex și relativ izolate unele de altele (de la grădinițe până la facultăți și universități, de la ziare la portaluri de știri, de la asociații de ciclism, de cultivare a tradițiilor până la diverse cluburi și ONG-uri) aproape oriunde există o comunitate maghiară semnificativă numeric (desigur, inclusiv în Cluj) ca alternativă totuși jalnică la COEXISTENȚĂ.
Nu mă pot/și nu mă voi abține să adresez un mesaj ansamblului liderilor poltici maghiari din prezent (cu relativ puține dar notabile excepții, din păcate tot mai departe de cercul intern al puterii) și intelectualilor afiliați lor, care le furnizează narativul care face posibilă această evoluție. Rușine pentru modul în care v-ați comportat legat de ultimele alegeri din Ungaria! Și RUȘINE (și mai mare) pentru modul în care vă tratați și manipulați comunitatea etnoculturală, folosindu-vă de ea pentru un antreprenoriat etnic fără prea multe scrupule!
În rest, sănătate și pace dreaptă tuturor!
________________________________
* Întrebat, în cadrul interviului menționat, despre cum privește chestiunea dublei cetățenii, în cazul căreia puterea de la Budapesta pretinde că s-a inspirat din politicile României față de cetățenii Republicii Moldova, răspunsul domnului Markó Béla a fost unul succint, aproape laconic: „Nu mă pot pronunța. Eu nu dețin decât cetățenia română!”
