Unul din foștii membrii PMP, filologul Adrian Papahagi consideră că nu e vinovat și nu are ce să își reproșeze pentru că l-a susținut pe Traian Băsescu și a fost anti-Ponta.
De asemenea, consideră, într-o postare pe facebook, că nu are ce să își reproșeze ca poziționări politice.
”Nu regret niciuna dintre opțiunile mele publice, nu cred că am greșit vreodată.
Nu am greșit sprijinindu-l public, în vara lui 2012, pe Traian Băsescu (nu am avut niciun beneficiu financiar sau de carieră din asta, dimpotrivă). Președintele Băsescu era de partea bună a istoriei, iar mulți dintre cei care-l înjurau atunci azi sunt de partea lui Putin. Se vădește clar că omul acesta, cu toate păcatele lui, a consolidat securitatea României. Nu a existat jigodie mai mare decât Ponta în istoria recentă a României. Ponta a lucrat activ în interesul satrapiilor orientale, Rusia, China și Turcia, și împotriva interesului național. Sunt bucuros și mândru că am o contribuție cât de mică în blocarea ascensiunii lui Ponta către Cotroceni. Era catastrofal dacă Ponta era azi președintele României.
Nu am greșit opunându-mă lui Blaga (vechiul FSN) și lui Udrea (interfața mafiei) în PDL, și susținând/redactând moțiunea „Reformiștii” alături de Monica Macovei, Teodor Baconschi, Sever Voinescu, Ionuț Popescu și Cristi Preda, într-o frondă sublimă și perdantă împotriva vechilor politruci și a noilor parveniți.
Nu am greșit contracandidând-o din nou pe Udrea în PMP, alături de Daniel Funeriu, și apoi părăsind partidul pe care l-am fondat, când acesta a fost confiscat de mafia lui Udrea. Am fost naiv să cred că vom putea face din PMP un partid creștin-democrat curat, dar în cele câteva luni cât am rezistat în acel partid, am lucrat în acest sens.
Nu am greșit susținând-o din nou pe Macovei în 2014, împotriva catastrofalilor Ponta, Iohannis și Udrea, nici atunci când am convins-o să se alieze în Parlamentul European cu conservatorii britanici și cu PiS polonez – care se vede azi că sunt principalii aliați ai Ucrainei. M10 era un partid conservator-reformist, filo-occidental, urban, apărător al libertății, adică un USR fără stângisme și anticreștinism, aliniat corect pe axa Londra-Varșovia, dar a fost îngropat de păpușarii din servicii ca să facă loc USR.
Nu intenționez să mai încerc ceva în politică, fiindcă am înțeles că nu poți avea succes în acea lume dacă nu ești obedient, controlabil (corupt) sau cu misiune. Nu mai am timp și nervi de pierdut. Cuvântul meu se aude mai bine azi decât atunci când eram afiliat politic; nu am nevoie de tribuna politicii pentru a spune ce cred, ba dimpotrivă, iar funcții publice oricum nu aș fi primit, fiindcă sunt necontrolabil, deci periculos.
Nu am greșit susținând Biserica și credința atunci când erau atacate din toate părțile – și o voi face mereu. Am dus lupta cea bună, nu de dragul unora ca Onanilă și Teodosie, nici a ortodoxismului filetist, ci din iubire pentru Hristos și pentru Biserica Lui și a noastră. Mă bucur că anticreștinismul furibund a fost neutralizat în România și că nu a reușit să facă răul pe care îl face în alte țări creștine din Europa și America. Știu că am contribuit și eu puțin la dezamorsarea discursului antiortodox și anticreștin în România, iar asta mă mângâie.
Nu am greșit susținând mereu vocația occidentală a României și adevăratele valori europene, adică în primul rând demnitatea umană și libertatea așa cum s-au născut ele din creștinism, în ciuda derivelor stângiste din multe capitale occidentale. Se vede azi că Orientul (Islam, China, Rusia) rămân dușmanii de moarte ai civilizației noastre.
Nu am greșit apărând cultura înaltă și valorile conservatoare, prudente, sceptice și moderate în războiul cultural. Cred cu tărie și fără jenă în superioritatea morală, estetică și intelectuală a culturii europene: deconstructivismul și relativismul care au dus la „cancel culture” sunt o nebunie sinistră și sinucigașă.
Nu am deviat nicio zi de la credința mea creștină ortodoxă, de la identitatea mea deopotrivă românească și europeană, poliglotă, occidentală, de la cultura în care m-am format în interiorul unei familii de cărturari cu tradiție seculară și la mari școli europene.
Nu am nimic să-mi reproșez, nimic pentru care să mă scuz, nimic care să mă împiedice să continuu pedagogia acestor valori în spațiul public românesc., ” a scris Papahagi.
