Povestea lui Iszo Diamant, francmasonul care a fondat uzina Industria Câmpia Turzii și a murit în condiții tragice

Este un tribut adus memoriei lui Izsó Diamant, fondator al Industriei Sarmei din Campia Turzii, antreprenor, fracmason de prestigiu, vizionar care si-a pierdut viata in Holocaust.

 

Povestea acestui om este fascinantă și este redată în prefața scrisă de Prof. univ. dr. hc. Marius Turda, de la Oxford Brookes University – UK,  Membru de Onoare al Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române.

 

”Traducerea, în limba română, și publicarea memoriilor lui Izsó Diamant ― un evreu născut în partea de vest a regatului maghiar, azi în Slovacia, care se stabilește în Transilvania după Trianon ― merită salutată nu doar de către istorici, ci și de către toți cei care vor să înțeleagă, mai bine, perioada de după Marea Unire din 1918. Aflăm, astfel, din paginile care urmează, povestea unei vieți cu adevărat remarcabilă.

Puțini stiu astăzi faptul că acest om extraordinar, cu un simț artistic rafinat și cu un talent antreprenorial rar întâlnit, este fondatorul uzinei ‘Industria Sârmei’, construită la începutul anilor 1920 în zona satelor Ghiriș și Sâncrai de lângă Turda. Aceste două sate vor deveni, printr-un decret regal din 1925, localitatea Câmpia-Turzii. Această uzină a fost prima de acest fel din Transilvania. Ea a marcat, profund, nu doar istoria metalurgiei din Ardeal și din România în secolul al XX-lea, dar și dezvoltarea economică a zonei respective, transformând-o complet.

Relațiile de afaceri și cunoștințele vaste de economie ale lui Diamant au contribuit, desigur, foarte mult la succesul acestei uzine, dar aportul lui nu s-a oprit aici. Diamant a fost un avid colecționar de opere de artă, printre cei mai importanți din Clujul acelor timpuri, și un participant activ la viața culturală maghiară din Cluj, contribuind la diferite reviste și ziare precum: Független Újság, Korunk, Keleti Újság și Vasárnapi Újság.

A investit bani și timp în munci caritabile, dovedind, prin exemplul personal, că originea etnică sau locul de naștere al cuiva nu reprezintă condiții obligatorii pentru a fi un bun cetățean, un om darnic și generos. A fost vicepreședinte al secției Transilvania a Uniunii Generale a Industriașilor din România și a făcut parte din comitetul administrativ al Spitalului Evreiesc din Cluj, finanțat din fondurile adunate de avocatul József Sebestyén. A servit, cu devotament, ambele comunități: pe cea a industriașilor în care s-a format ca expert și pe cea evreiască din care provenea. Casa, pe care Diamant a construit-o în 1930, proiectată de celebrul arhitect austriac Josef Hoffman, există și astăzi.

Din păcate, de ceea ce s-a temut el cel mai mult, nu a scăpat. Diamant a căzut victimă antisemitismului și rasismului maghiar. După dezmembrarea Monarhiei Austro-Ungare, Diamant nu a dorit să rămână în orașul natal de teama naționalismului slovac, iar în Ungaria se introduseseră legi antisemite rasiale. A preferat, astfel, să vină în România Mare, în Transilvania, unde mulți evrei maghiari, unii de stânga, se credeau mai în siguranță. Această strategie a fost pe măsura așteptărilor și a funcționat timp de două decenii. Când Transilvania de Nord a fost încorporată în Ungaria, în august 1940, au fost introduse și legile antisemite rasiale. Familia Diamant a rămas la Cluj și s-a convertit la religia reformată, sperând că, astfel, va fi protejată de statul maghiar.

După intrarea trupelor germane în Cluj, Diamant a figurat pe lista evreilor importanți din Cluj, prin urmare, în noaptea de 28 martie 1944, a fost arestat de Gestapo, asistat chiar de către poliția maghiară. Ulterior, el a fost eliberat, hotărând să plece la Budapesta unde va reuși să se interneze împreună cu soția sa la Spitalul Evreiesc ‘Chevra Kadisha’ care, atunci, era sub protecția Crucii Roșii Internaționale. Dar, la 12 ianuarie 1945, spitalul a fost ocupat, cu forța, de către membri ai Partidului „Crucea cu Săgeţi”, avându-l în frunte pe fostul călugăr franciscan András Kun. Aceștia au ucis toți bolnavii și personalul (medici și asistenți) spitalului, după ce, în prealabil, i-au obligat să-și sape mormintele în curte.

Diamant și soția lui au fost printre cei uciși, cu bestialitate, de rasiști maghiari. Un sfârșit tragic al unui om care a dăruit atât de mult și care, la fel ca mulți alți evrei maghiari sacrificați în timpul Holocaustului, a murit pe altarul intoleranței și al urii.

El nu a fost, însă, complet uitat. Grație istoricului clujean Zoltán Tibori Szabó, care a recuperat aceste memorii, și apoi al efortului depus de istoricul Varga Attila de la Academia Română, cel care le-a tradus în limba română, ajutat de neobositul și pasionatul de istorie, Adrian Crivii, CEO al DARIAN DRS., avem, acum, șansa de a-l citi pe Izsó Diamant, de a-i afla gândurile și de a-l cunoaște mai bine.

Îi datorăm, cu toții, acest lucru, nu doar pentru ceea ce a făcut el la Câmpia-Turzii, ci și pentru exemplul uman pe care ni l-a oferit.

Londra, 16 septembrie 2023