Așa cum am prevăzut explicit în mesajul meu dinaintea întâlnirii și discuțiilor de ieri (a se vedea textul din dimineața de 18 august), liderii europeni, uniți în jurul Ucrainei, au avut abilitatea să spună NU „ofertei de pace” (de fapt, de capitulare a Ucrainei) transmisă de Putin lui Trump în Alaska, părând că spun DA și evident mulțumindu-i frecvent și politicos președintelui Trump pentru implicare.
…Dar a fost un Nu ferm la stratagema lui Putin, asta este clar. Nu se va întâmpla așa cum voia Putin.
Trebuie să remarcăm că Președintele Trump a avut o relaționare bună, deschisă și amicală ieri cu președintele Zelenski și cu liderii europeni.
A CONTAT ENORM că liderii europeni (Germania, Franța, Marea Britanie, Finlanda), ai UE și NATO, l-au însoțit pe președintele Zelenski la Casa Albă și au pledat eficient pentru cauza Ucrainei. Unitatea Europei contează și poate deveni o forță considerabilă.
*
Concluzii. Putin s-a trezit ieri că, în loc să tranșeze războiul printr-o bilaterală cu președintele SUA (visându-se „noul Stalin” care împarte lumea și pune condiții, la paritate cu americanii), va trebui să discute finalizarea războiului într-o bilaterală cu… Zelenski!
O va accepta Putin sau nu? Europenii au mutat din nou mingea în terenul Kremlinului.
Mai mult decât atât, accentul ieri la Washington s-a pus pe ceea ce eu spun de mult (de aproape doi ani!) că este chiar mai important decât teritoriile pe care le va pierde inevitabil Ucraina, și anume pe GARANȚIILE DE SECURITATE pe care trebuie să le primească Ucraina liberă, orientată spre Vest.
Garanțiile de securitate sunt despre viitorul Ucrainei și al securității Europei. Ucraina va primi garanții de securitate. Liderii europeni au obținut nu doar impunerea acestui principiu al păcii, dar și – foarte important – că SUA se vor implica și vor coordona sistemul garanțiilor de securitate pentru Ucraina, spre disperarea lui Putin, care vede cum, la câteva zile după ceea ce credea că este „marea lui victorie din Alaska”, pământul începe să-i fugă de sub picioare iar lucrurile încep să arate altfel.
…Dacă întâlnirea Putin-Zelenski va avea loc și va decurge bine, ar urma să aibă loc un summit trilateral SUA-Rusia-Ucraina sau chiar (așa cum am propus în textul din 18 august dimineața) chiar o conferință de pace ÎN PATRU, la care să participe și Europa!
*
Nu va fi o încetare imediată și totală a focului, așa cum au propus inițial Trump și europenii dar a respins Putin și cum ar fi fost ideal, dar nu va fi nici capitularea Ucrainei la masa verde, prin dictatul unui acord ruso-american.
…Războiul continuă. Liderii Europeni și-au câștigat locul în procesul politic al soluționării războiului și viitoarei ordini de securitate europene. Ucraina este respectată în capitalele europene și la Washington, președintele Trump pare că a înțeles și a fost de acord cu mesajele și propunerile europenilor, a strâns relațiile cu președintele Zelenski și cu liderii europeni, iar Putin își vede stratagema capitulării fulger a Ucrainei prin acord Rusia-SUA anulată.
*
Mai bine de atât nu putea fi ieri la Washington, mai rău da, putea fi. S-a obținut maximul posibil. Putin nu este un lider credibil, Rusia istoric vorbind nu este credibilă, iar europenii nu au încredere că dictatorul de la Kremlin chiar dorește o pace stabilă și dreaptă. Vom vedea.
Se va vedea mult mai clar dacă lucrurile se îndreaptă în direcția corectă după întâlnirea bilaterală Putin-Zelenski.
Ucraina nu este singură, Europa este unită în jurul Ucrainei iar președintele Trump a avut ieri o atitudine pozitivă în discuțiile cu președintele Zelenski și cei 7 oameni politici europeni.
Discuția lumii occidentale democratice (SUA plus NATO plus UE) despre garanțiile de securitate pe care le va primi Ucraina este de departe vestea cea mai bună de ieri de la Washington.
Trăim „o istorie în mișcare”, cum spunea liberalul francez Raymon Aron.
preluare de pe centrulpolitic.ro
