Vineri seara, 14 mai, la librăria Book Corner Librarium, a avut loc o nouă întâlnire din seria „Idea”, organizată în jurul volumului „[re]citindu-l pe Marx”.
Dezbaterea, moderată de filosoafa, doctorandă, Diana Miheș, i-a avut ca invitați pe Ilinca Tamara Todoruț, Adriana Stan și Alex Cistelecan, universitari. Discuția a încercat să răspundă unei întrebări care revine tot mai des în mediul academic și cultural: de ce ar mai trebui citit Marx astăzi?
Pentru Alex Cistelecan jr., unul dintre aspectele cele mai importante ale volumului a fost faptul că autorii săi tineri reiau, într-o formă vie, ceea ce îl fascinase și pe el în lectura lui Marx în tinerețe. Din această perspectivă, Marx apare ca un autor care „mai adaugă ceva” filosofiei, un gânditor care continuă să producă sens și instrumente de interpretare.
Adriana Stan a subliniat însă caracterul surprinzător al revenirii lui Marx în mediul universitar actual. Ea a remarcat că, în realitate, există puține contexte academice în care textele marxiste pot fi studiate sistematic, iar interesul pentru ele nu este încă reprezentativ pentru majoritatea studenților. Totuși, începând cu anii 2020–2021, a observat o creștere clară a preocupărilor pentru stânga politică și pentru teoriile marxiste, mai ales în rândul studenților care resimt precaritatea prezentului universitar și profesional.
Comparând generația actuală cu propria experiență, Stan a afirmat că sistemul academic contemporan produce o insecuritate mult mai accentuată. În acest context, marxismul devine mai puțin o simplă teorie și mai mult o experiență directă a condițiilor sociale descrise de aceasta.
Pentru Ilinca Todoruț relația cu marxismul este mai recentă, însă tocmai această noutate îi permite să-l privească drept un instrument interdisciplinar. Ea a descris teoria marxistă ca pe o „cale de acces” către interpretarea oricărui domeniu cultural sau artistic. Predând în zona teatrului și filmului, a remarcat existența unui anticomunism persistent în rândul studenților, dar și tendința sistemului educațional românesc de a simplifica excesiv ideile complexe pentru a consolida autoritatea profesorului.
În intervenția sa, Todoruț a criticat interpretările rigide și atotștiutoare ale autorilor clasici, precum și structura autoritară și dogmatică prezentă în educație. Ea a vorbit despre practica atacului la persoană ca mecanism de legitimare intelectuală și despre lipsa spațiului pentru dezvoltare personală și dialog real. Referindu-se la volum, a apreciat complexitatea și calitatea textelor, observând însă predominanța vocilor masculine și felul în care aceasta reproduce, într-o anumită măsură, structurile patriarhale ale mediului intelectual.
Alex Cistelecan a intervenit ulterior pentru a nuanța ideea de dogmatism marxist. Din punctul său de vedere, Marx însuși nu este un autor dogmatic, deși anumite texte conțin momente tensionate sau discursuri care pot aminti de retorici autoritare. El a descris această dinamică drept una în care demonstrația teoretică sofisticată este urmată, uneori, de o concluzie abruptă.
Discuția s-a mutat apoi către întrebarea dacă marxismul mai poate funcționa astăzi ca un cadru teoretic total sau doar ca un instrument fragmentar de analiză. Diana Miheș a remarcat că volumul propune mai degrabă un „marxism moderat”, fără revendicări doctrinare radicale, iar răspunsurile invitaților au arătat diferențele de perspectivă existente.
Intervenția Adrianei Stan aduce în față relația dintre literatură și teoria marxistă. Ea a sugerat că literatura poate media solidarități și poate dezvălui contradicțiile istorice într-un mod inaccesibil disciplinelor mai „exacte”, cu condiția ca cititorul să fie pregătit să recunoască aceste structuri. Chiar și formele literare considerate tradițional burgheze pot deveni relevante pentru o lectură marxistă.
Stan a reamintit că marxismul nu a ocupat întotdeauna un loc stabil în studiile literare românești și că, după anii ’70, el a devenit aproape inexistent politic, deși a rămas activ ca instrument teoretic. Invocându-l pe Fredric Jameson, ea a amintit celebra idee formulată în anii ’90, potrivit căreia Marx este „exact ceea ce ne trebuie astăzi”. În opinia sa, recuperarea accelerată a teoriei marxiste din ultimii ani este legată direct de precarizarea educației și de destrămarea ideii neoliberale a individului autosuficient.
Răspunzând întrebării moderatoarei, Alex Cistelecan a susținut că utilitatea lui Marx depinde de intenția fiecăruia. Pe de o parte, marxismul poate funcționa ca instrument punctual de analiză. Pe de altă parte, utilizarea sa cea mai fertilă rămâne aceea de cadru general de înțelegere a lumii. O asemenea perspectivă ar contracara, spune el, tendința capitalismului contemporan de a impune hiper-specializări care fragmentează experiența și gândirea.
Ilinca Tamara Todoruț a continuat această idee, pledând pentru o stângă capabilă să rămână dinamică și flexibilă. În opinia sa, conștiința de clasă trebuie regândită în raport cu realitățile prezentului, fără nostalgii simplificatoare și fără reducerea marxismului la o singură tradiție doctrinară. „It’s much richer than that”, a spus ea, insistând asupra pluralității și complexității marxismului.
Seara s-a încheiat cu o sesiune de întrebări și discuții deschise cu publicul, în care temele
serii au fost reluate din perspective personale și academice. Atmosfera a rămas una relaxată și implicată până la final, semn că întrebarea lansată de eveniment, „de ce să-l mai (re)citim astăzi pe Marx?”, continuă să provoace răspunsuri și controverse vii.
Text si foto de Vanesa Burnete, an 2, Jurnalism, UBB
