Evreii au existat și există. Noi am trăit cu ei și ei cu noi. Asta nu se poate șterge. Voi scrie despre ei și despre suferințele lor, despre ambițiile și chiar despre greșelile lor, cum scriu și despre neamul meu. Voi scrie și despre cei care i-au iubit și despre cei care i-au urât, fără să dau cu barda. Un evreu, făcut cetățean al României la 46 de ani, a lăsat cea mai mare avere pe care a primit-o vreodată Academia Română, cu prevederea testamentară ca Academia să facă o fundație cu numele tatălui său (Menahem Elias). Am să scriu și despre asta și despre cel mai modern spital din Europa (la timpul său), făcut de această fundație a Academiei. Nu are rost să ne mințim, nici în privința antisemitismului și nici în privința conviețuirii româno-evreiești. Toate au existat și, pe alocuri, mai există.
Știu că unii au nostalgii, că au avut rude legionari (cine nu a avut?), că legionarii au exprimat idealuri înalte, dar în programele lor au fost și anticomuniști și antisemiți. Scrie negru pe alb, chiar dacă ignorăm faptele, iar rezolvarea diferendelor politice cu arma și prin crime nu este permisă în nicio societate. Iorga a exprimat cel mai bine soarta legionarilor: a fost cu ei l-a început (i-a „nășit”, cum se spune). iar apoi aluat distanță și i-a criticat; l-au omorât la 69 de ani pe cel mai mare istoric român din toate timpurile. Iar apartenența la Gardă a ucigașilor lui Iorga este în afară de orice îndoială. Am văzut documente de arhivă irefutabile. Așa a fost și nu are rost să ne ascundem după degete. Nu regimul comunist i-a veștejit pe legionari, ci ei singuri.
Evreii au avut și ei păcatele lor, dar nu ca națiune, ci individual, cum nici românii nu sunt vinovați ca națiune. O parte dintre evrei au adus comunismul moscovit, au fost educați în URSS, au spionat în favoarea URSS, au militat pentru destrămarea României Întregite, fapt pentru care (în parte) a fost dată legea de verificare a cetățeniei, pentru care „trage” azi Goga.
Istoria e la fel de complicată ca viața, fiindcă este chiar viață (care a fost).
