MAGA a crăpat. Nu și Trump. Trump și gașca lui, în special Musk, vor mai face destul rău, este de părere filologul Adrian Papahagi, într-o postare pe Facebook.
”Dar nu atâta ca în ultimii doi ani. Respirăm mai liniștiți în anii care vin.
Înfrângerea previzibilă a lui Trump la jumătatea mandatului nu e un miracol. În SUA, președintele în funcție își pierde adesea majoritatea la midterms.
Miracolul anilor ’20 ai secolului 21 e că Ucraina rezistă. Că i-a rezistat și lui Putin, și Trump. E incredibil, eroic și emoționant.
Rusia e în faliment. Putin nu mai poate plăti salariile soldaților. Rafinăriile ard. Internetul cade. Bazele de boți sar în aer. Dar Rusia e în faliment de două secole, iar asta n-o împiedică să-și măcelărească vecinii. Imperiul crimei are combustie satanică, se hrănește din cadavre. Să ne bucurăm că doi poli ai răului, Trump și Putin, sunt slăbiți, dar să nu-i declarăm morți cât încă au capacitatea să lovească în toate direcțiile.
Mișcarea „suveranistă” (de fapt vândută lui Putin și Trump, deci antieuropeană și antisuverană) pierde peste tot, dar nu a murit nici ea, și încă are un imens potențial destabilizator. Admirabila Meloni n-a fost nicio clipă putinistă și e în ruptură totală cu Trump – e doar o patrioată, iar guvernul ei face bine Italiei; în Polonia, odată anticomunistul PiS, devenit Piss, adică un pișat trumpist, nu are guvernarea – se mai chinuie Navrocki să mențină niște Toni Greblă la CCR-ul lor; Orbán a pierdut în fața unui fost discipol – în Ungaria nu a pierdut dreapta, căci și Magyar e de dreapta, ci doar direcția trumpist-putinistă; în Serbia, Vucic a pierdut și el în fața unei mișcări a cărei orientare e încă greu de definit; Kremlin Georgescu, inventat de veteranii securității lui Ilici-KGB, și Simion, creația activilor din servicii, ca să facă joncțiunea cu GAGA, sunt la închisoare sau în opoziție – vom vedea cum îi mai batem și în 2028 la vot, ca să rămână acolo, dacă nu-i scoate până atunci din priză sistemul care i-a inventat și-i controlează; AfD a repurtat niște victorii în fosta DDR, dar nu i se va permite să conducă și pe Rin sau sub Alpi, acolo unde sunt toți banii Germaniei; Franța, prinsă la mijloc între comuniști și național-socialiști, cu toții putiniști, va rezista cumva, iar dacă la putere vor ajunge Le Pen (care nu e totuși o Weidel) și Bardella (care nu e totuși un Farage), pariul meu e că aceștia vor urma modelul Meloni – adică se vor ocupa legitim să reducă învazia arabo-musulmană, nu să dinamiteze UE și NATO.
Pe scurt, Trump și Putin, care lucrează pe față împreună, nu au reușit să instaureze o nouă ordine mondială. Europa e atacată din interior de falanga trumpist-putinistă, numită „suveranistă”, și din exterior de Trump și de Putin, dar în niciun caz nu a căzut, cum spera sinistrul de Vance la München, în februarie 2025.
Nu sunt naiv, ca să mă bucur de ascensiunea unor musulmani incontestabil carismatici în Partidul Democrat în SUA. Dar mă bucur că sinistra mișcare MAGA e dezavuată de americani.
Nu aplaud victoria unui comunist sinistru ca Lula în Brazilia, dar mă bucur că Trump nu și-a putut impune voința nici măcar în emisfera pe care și-a arogat-o.
America e o țară fabuloasă. Am cunoscut-o mai bine în ultimii ani, conducând mii de kilometri prin multe state. E pusă la punct, prosperă, liberă, relaxată. Oamenii sunt minunați, prietenoși, deschiși către străini, intră ușor în vorbă. Amprenta europeană e peste tot, New York e Greater London, Washington e New Rome. SUA e fiica minune a Europei, care s-a rupt de familie ca să-și urmeze calea ei, dar nu-și poate nega originea. Să se întoarcă împotriva lumii din care s-a născut, din care au venit cu vaporul strămoșii tuturor Trumpilor, ar fi monstruos și aberant.
Europa și-a dat în sfârșit seama că nu poate depinde la nesfârșit de America. Foarte bine. Asta nu înseamnă că mama și fiica trebuie să se urască. Trebuie să se iubească, să-și recunoască legătura indisolubilă, să fie solidare, chiar dacă-și vede fiecare de treabă în curtea ei.
În România, reflexul de slugă lașă și vicleană e politică de stat. Am fost mereu mici, puțini, marginali, a trebuit să ne fofilăm. Să jucăm și cu sultanul și cu împăratul, că nu se știe care câștigă. Și cumva am supraviețuit, și din trei provincii sub trei papuci am construit o țară. E o combinație miraculoasă de virtute, abilitate și noroc, care ne arată că nu suntem chiar ultimii oameni. Acum, că MAGA a crăpat și nici Trump nu se simte prea bine, poate ne umilim mai puțin la Washington și ne concentrăm mai mult pe ce facem în UE. Că ne vedem noi cu toți adjuncții la Washington sau nu, dacă SUA vrea să-și retragă soldații, îi va retrage. Poate începem să-i antrenăm pe militarii noștri și, în loc de o armată de generali, securiști și sinecuriști, ne construim una de luptători dispuși să-și apere țara măcar de musculițe sâcâitoare ca dronele trimise de Putin ca să ne testeze viteza de reacție și rezistența la umilință.”, a scris Papahagi.
