EDITORIAL Îi rog pe liderii UDMR să vadă Transilvania ca un spaţiu unde trăim români, ţigani, unguri, ucraineni,  saşi

Nu pot ştiu exact ce îl mână în luptă pe dl Dragnea Liviu, pot doar să banuiesc şi să spun că e aşa speriat de justiţie încât chiar nu judecă ce şi cum propune. Aşa, ca să ştiţi, sunt un ardelean, trăiesc aici bine merci, am o grămadă de prieteni unguri, spun despre mine că sunt un român verde, dar nu mă consider a fi….

Legile solicitate de UDMR nu reprezintă o noutate, şi zău îmi pare rău pentru liderii formaţiunii că nu sunt în stare să construiască strategii pentru beneficiul tuturor ardelenilor. Ceva gen autostrăzi.  Ei au nişte idei fixe şi cam atât! Prietenii mei unguri trăiesc la fel ca mine, pruncii noştri se joacă împreună, avem aceleaşi doleanţe, adică vrem să ne crească nivelul de trai!

Ce a reuşit dl Dragnea ieri, cu negocierile personale, înţeleg că de astă dată partidul nu a fost întrebat… A reuşit să revigorezeze discursul naţionalist, dispărut, sau măcar liniştit, în ultimii ani. În Ardeal românii şi ungurii nu au probleme, nu vor nici plăcuţe, nici alea alea, chiar ne înţelegem şi trăim împreună bine merci.

Acum românii verzi reiterează crimele hortyste, de care nu pot fi daţi vinovaţi ungurii trăitori azi în Ardeal, adică mergem înapoi în timp şi găsim ce ne desparte, nu ce ne leagă. Stiu, e greu de uitat şi de iertat, dar în ultimii ani parcă găsisem o cale de convieţuire şi chiar iertare.

Disperat după putere sau speriat de justiţie, teleormăneanul Liviu Dragnea, prezent în Ardeal doar la manifestări grandioase, nu a putut să prevadă reacţia populaţiei, simple sau implicate, la deciziile domniei sale. Cam ca la ordonaţa 13… Dar a reuşit să renască discursul naţionalist, adormit de ceva vreme! Cui foloseşte? Nouă, trăitorilor în Transilvania, sigur nu.

Nu voi acuza UDMR de oportunism, doar ştim că la asta se limitează putinţa liderilor maghiarilor din România şi pe asta îşi construiesc discursul ce le asigură existenţa. Eventual o să îi rog să vadă Transilvania ca un spaţiu unde trăim români, ţigani, unguri, ucraineni,  saşi… Numeric, cam asta e ordinea. Avem aceleaşi nevoi, acelaşi doleanţe. Nu cred că obligativitatea folosirii limbii maghiare în adminstraţie acolo unde trăiesc 10 maghiari între 200 de români va duce la creşterea nivelului de trai al celor 10… În fond, avem o Constituţie care spuner ceva despre limba oficială!

En fine, politicienii iau decizii care ne privesc fără să ne întrebe. Nu e prima oară, dar… câtă vreme mai acceptăm asta?

Text de Radu Lazăr

, , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *