Dosarul DNA la zi. Ce-i de făcut?

Ultimele înregistrări devoalate de la ședințele DNA (I know, dar gândiți-vă că pe probe similare – cu sau făra ghilimele – s-au bazat o bună parte din dosarele de corupție instrumentate până în prezent) nu mai au caracterul benign-indiferent prin care unii scotoceau după nereguli al primelor. Tocmai pentru că ele ne arată o cultura instituțională dubioasă, de tip incert, din care rezulta un caracter pronuntat politic (prin opozitie cu cel juridic – cult al legii și procedurilor) din Direcție.

E firesc ca niste procurori (acuzatori publici) anticorupție să vrea sa „acuze”, cu alte cuvinte să aplice ce e scris în fișa postului. Și să caute cazuri de corupție la nivel înalt, nu gainării. Însă strict în limita legii. Lege pe care nu e treaba lor să o facă, și nici să o interpreteze, de la un anumit nivel în sus, în acele părți care se referă la caracterul ei conform (sau nu), în literă și spirit cu Constituția. Dacă d-na Kovesi crede cu adevărat, așa cum spune în inregistrare, că CCR trebuie ignorată, e liberă sa-și dea demisia, să intre în politică, să candideze si să propună din parlament revizuiri legislative (în legatură cu Curtea sau în alte domenii) si/sau reformarea acesteia. Dar activitatea ei, conform fișei postului, trebuie să se desfăsoare SUB UMBRELA acesteia. Și a deciziilor ei, si a legilor in vigoare.

De asemenea, un climat instituțional în care există (și sunt tolerate) răzbunări, plați de polițe, qvasi-șantajuri nu aduce nimic bun, și este unul scapat de sub control, sau care tinde să ajunga așa. La fel, limita destul de fragilă dintre o anticorupție viguroasă si eficientă și o cultură a abuzurilor nu poate fi trasată atunci când instituția e dominată de un spirit de corp/de castă pronunțat, în detrimentul unei culturi a respectului literei și spiritului legii. Nu de puține ori asemenea instituții (juridice sau polițienești) au luat turnuri mafiote sau antidemocratice tocmai datorită faptului că erau dominate de o asemenea atmosferă.

Ecuația la nivel macro este complicată si de politizarea (aproape evidentă) a CCR. Dar care nu e una de ieri (era la fel de evidentă, cu subordonare fata de PD/PDL, și in perioada mandatului ex-pedelistului fost juristconsult de CAP A. Zegreanu), deși societatea civilă s-a mobilizat abia ieri împotriva ei. Iar la nivel micro (intra-instituțional) de faptul că unii din contestatarii L. C. Kovesi din prezent sunt ei înșiși suspectați de abuzuri. În acest context apare întrebarea dacă îndepartarea laudatei/detestatei (dar oricum aproape sigur supraevaluatei) L. C. Kovesi, care începe să poată fi considerată un pas firesc în asigurarea funcționării în continuare a DNA, n-ar putea însemna și dizabilitarea/diminuarea capacității Direcției de a „face” anticorupție în mod eficient. Cum ar veni, să nu aruncam și copilul din copaie odată cu apa de scăldătoare.

Text de Horia Lupu,
politolog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *