Opinia realistă a unui tânăr fost membru PNL Cluj după scandalul flyerelor false: „PNL, un miraj al politicii – un partid care scapă de tine când nu mai este nevoie”

Editoriale POLITIC/ADMINISTRAȚIE Slider

Un tânăr din Cluj-Napoca, Cristian Berbece, fost membru PNL Cluj, a publicat pe blogul său o opinie despre scandalul imens iscat de pliantele false cu însemnele Aliantei 2020 USR-PLUS distribuite în Cluj-Napoca și Câmpia Turzii de către cei doi foști membri din conducerea TNL Cluj, Cristian Ciuta și Alexandru Piticar, dați afară din partid ulterior.

Redăm integral opinia tânărului, cu acordul acestuia:

Ieri a apărut știrea cu președintele și vicepreședintele TNL Cluj-Napoca prinși că împărțeau materiale otrăvite despre un alt partid politic și știrea mi-a dat fiori la gândul că la cât eram eu de pasionat de politică cândva, era posibil să fiu împins și eu să fiu pe acolo, că de multe ori te prezentai la acțiune și nu știai ce o să faci, erai pus în fața fapului împlinit.

Felul cum s-a dezis partidul de ei, mi-a confirmat încă o dată, dacă mai era nevoie, că PNL este doar un alt partid care scapă de tine când nu mai este nevoie.

Cine crede inepția comunicată la nivel oficial că a fost ideea lor, este un naiv frumos, te prinzi din prima după formularea fantasmagorică a flyerelor, minciunile fiind unele care sigur jignesc inteligența alegătorilor clujeni. Dar no, se pare că așa a ajuns să reacționeze una din cele mai puternice filiale politice din țară la amenințarea concurenței.

A fost odată…

Acum 5 ani, în preajma alegerilor parlamentare, la o discuție pe bus, cred că prin stația de la piața Cipariu, primeam propunerea să mă implic în politică, în PDL Cluj-Napoca. Instant, eram setat pe gândul că pot face mai mult decât în voluntariat, să-mi duc misiunea civică la următorul nivel. M-am implicat în acțiunile de la europarlamentare, am ajuns chiar și membru într-o secție de votare. Simțeam un spirit fain de echipă, un vibe pozitiv, mă credeam util într-un spațiu nou, până când mi-au venit idei și am început să vorbesc singur, dar încă nu mă prindeam că sunt folosit, credeam că-s la început și asta e…

În conducerea TNL Cluj…

În toamna din anul acela mi-a fost propus postul de secretar adjunct în organizația de tineret locală PDL. Am zis ca este o oportunitate interesantă. A urmat un val de promisiuni deșarte, posturi imaginare pe la toate chestiile mișto din oraș, la care nu visam, dar cumva eram manipulat să mă hrănesc cu planuri imposibile. Toate aceastea erau surclasate de o tonă de presiuni de prin toate acțiunile ce au urmat în campaniile pentru alegerile prezinențiale, locale și parlamentare. Cu cât eram mai serios, cu atât parcă eram tot mai mult luat de fraier. Tot aduceam oameni și nu înțelegeam de ce nu rămâneau, mi se spunea că nu-s buni, nu-s serioși, nu-i duce capul, nu-s bine îmbrăcați, bețivi, prea prezenți online. O mare parte dintre acestea mi se reproșau desigur și mie, cel mai amuzant era când mi se scoteau ochii că merg la școli de vară la Ministerul Tineretului și Sportului, la mare, la programe gratuite, cu module educaționale, unde veneau tineri cu inițiativă, cu viziune și puși pe treaba și distracție. Făceam asta în loc să stau pe banii mei la un resort, toată ziua la piscină ca să ascult aceeași seniori, cu discursurile atât de erodate de trecerea timpului, să mă simt numai așa plecat de acasă.

Cel mai de neconceput fapt a fost că am fost bătut la cap să-mi scot pozele de peFacebook, gen doamne feri să nu ajung eu ceva director și să scrie presa can-can-uri despre mine, drept dovadă că baieții care au apărut în știrea cu pricina și-au șters prezența online, de parcă ar ajuta cu ceva, din contra mai mult provoacă lumea să sape după senzațional.

Era frumos, dar nu prea..

Trebuie să recunosc că a fost fain să merg la Strasbourg și să am acces gratuit la unele evenimente, dar undeva în vara lui 2018, mi-am dat seama că nu merită, era frumos dar nu prea… Când vedeam cum avansează oameni ce tot timpul fentau treaba, când venea vreun senior se dădeau bine pe lângă el și prindeau posturi faine, am zis că mai bine îmi văd de ale mele. Tot legat de Strasbourg, am rămas prost când am aflat că am fost sărit din schema pentru post din cauză că responsabilul de delegație a dat vina pe mine, că eu eram beat și din cauza mea a fost scandal la hotel, când eu dormisem, că aveam rău de bus, practic îmi văzusem de ale mele și el dinainte de graniță era clampă. Dar responsabilul de cartier, de colegiul unde eram arondat s-a uitat în gura lui, că no vechimea este peste competență, eu eram prostul ce credea că oamenii pe care îi ajută, îl susțin…

De la TDL la ACL și apoi PNL

După mai multe rezultate slabe, PDL făcea alianța ACL cu PNL, apoi cele două partide fuzionau. La un moment am ajuns responsabil de cortul din Mărăști, cream echipe, strângeam semnături și împățeam la flyere de-mi venea acru, într-un cartier nu tocmai prietenos să zicem. Așa am ajuns să-i cunosc pe Alex și Cristi, doi băieți ok, cu bun simț. Chiar n-am avut ce să le reproșez, deși erau din PNL-ul vechi, am lăsat deoparte vechile rivalități și am făcut echipă bună. Acum Cristi, fost președinte și Alex, fost vicepreședinte au fost lăsați de izbeliște, să dea toată presa în ei pentru că au făcut ce li s-a spus. Pfai, când îmi aduc aminte prin câte scandaluri au fost scăldați alții și au scapat teferi și pupați…

Unde s-a stricat treaba în PNL

La ultimele alegeri interne s-a dat ordin cine să zboare din conducerea organizației de seniori, cine să preia frâiele organizației de tineret, s-au făcut rocade peste rocade și multe persoane au fost descurajate să se mai implice, cele mai harnice echipe fiind lăsate pe lângă, doar pentru că voci cu influență au decis asta. În politică am înțeles că este doar despre a da bine pe sticlă, restul sunt detalii. Mi se propusese un salt la poziția de prim-vicepreședinte, cu o lista infinită de taskuri, beneficii zero. A fost momentul când m-am trezit la realitate, visasem prea mult, eram prea absorbit de idealuri goale, contribuiam fără să vreau la a-i face pe alții cunoscuți, într-un univers al compromisurilor. Și a fost un moment ideal, că exista riscul să mă decredibilizez de tot, eu pe atunci un antreprenor amărât să-mi dau filme de om de succes în fața unor tineri care în cea mai mare proporție nu știau în ce se bagă, erau tentați să se implice în politică vrăjiți de niște vorbe frumoase…

De la extaz la miresupism

Luna trecută eram invitat la prezentarea candidaților la europarlamentare și am declinat propunerea categoric, pe principiul că sunt alții care sunt datori și pot veni să-și facă treaba, m-am săturat de povești, când defapt cică gândesc greșit, se pare că gândeam bine când eram ”botanist”.

Totuși săptămâna asta, am zis că după job să trec pe la un eveniment de tip cafenea, cu tema alegerilor parlamentare, un proiect început fain de tineri, dar care odată cu succesul lui a fost acaparat de seniori, avizi de reclamă pe spatele unor tineri mult prea ambițioși.

Atâta s-au laudat cei de la prezidiu că fac, că dreg, că tinerii sunt miezul și acum la greu se fac că plouă. N-a mai fost nevoie să se termine campania, ca să arate că dau mai mare importanță presei decât oamenilor ce au trudit ani din viață pentru organizație.

Și eu mi-am luat bobârnace când au scris ceva ziariști obscuri locali despre proiectele mele, dar n-am avut ghinionul să ajung în presa națională.

La doar câteva zile a apărut știrea cu Alex și Cristi, dați exemplu negativ, pe bună dreptate, dar ejectați instant de un Tineret Național Liberal, miraj al politicii, ce postează citate din Biblie, dar care se comportă ca o organizație fără nici un Dumnezeu, o jucărie a seniorilor, o ustensilă capabilă să facă toate treburile murdare, de care cei bătrâni se pot dezice oricând jocurile comuniste nu le ies, cu mizeria tot timpul pitită sub preș, cu relicve ce tot timpul au datorii de încasat.

Și cel mai trist este că tinerii rămân resemnați, divizați în loc să fie solidari, ținte perfecte pentru grupurile de interese din țara asta, care sunt toți o apă și un pământ, aceleași metode, doar denumiri diferite. Deși voi rămâne mereu un om cu viziune de dreapta, n-o să suport niciodată PSD, cred că singură soluție este să plecăm toți din țara asta, unde chiar orice principiu s-a dus rău pe p…, se pare că de comunism și mai ales de comuniști n-o să scăpăm niciodată, gustul amar al resemnării încă va persita multă vreme îmbrăcat la 4 ace…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *