2 decembrie 2020
Politologul Horia Lupu: Gestionarea crizei e decentă

Politologul Horia Lupu: Gestionarea crizei e decentă

Politologul Horia Lupu, doctorand în științe politice la UBB, a postat două analize extrem de interesante pe profilul său de Facebook.

Redăm integral prima analiză:

Consider că, dat fiind punctul de plecare la nivelul înzestrării sectorului medical și competența la care ne puteam aștepta din partea autorităților, gestionarea crizei este decentă și chiar peste așteptările mele. Nu voi menționa date precise, ele există pe net (mă refer la cele din surse oficiale precum OMS), dar mă bazez pe acestea, ele există și pot fi accesate)

Primele măsuri au fost luate relativ rapid, și cu o cadență corespunzătoare (comparativ cu Italia și Spania, dar și cu UK) s-a trecut și la Starea de urgență, respectiv la prevederi mai restrictive în cazul acesteia. Prima prioritate a fost asigurarea izolarii celor suspecți că poartă virusul (peste 100.000 în prezent), caz în care a fost benefic apelul la forțele armate, resricțiile de circulație ajutând evident la distanțarea socială. A doua este testarea unui număr cât mai mare de suspecți, iar extinderea criteriilor pentru testare (echivalente în mare cu cele din celelalte țari UE) a fost benefică. Iar o prioritate absolută este procurarea de materiale necesare, existente în cantități clar insuficiente la începutul crizei. Din acest punct de vedere există deja combinezoane de protectie, izolete, ventilatoare de spital (pentru cazurile grave), biocid intrate în producția de serie, cantitați semnificative cumpărate și în curs de livare (măști, filtre respiratorii, teste de infectare), sume deblocate de la buget și linii de creditare specifice deschise în vederea dotarii cu aparatură medicală&asimilabilă (de ex. a ISU) din partea UE/Comisiei Europene. Există și inițiative locale pozitive, precum lansarea de comenzi de materiale medicale, sau, la Cluj, rechiziționarea unui spital modern si adecvat din punct de vedere al structurii (Polaris) pentru cazurile de coronavirus.

Un element cheie este rapiditatea implementării cresterii (sperăm exponențiale) a nivelului de dotare în cadrul tratamentelor și prevenției, precum și gestionarea contextelor și cazurilor scăpate de sub control. Unul dintre ele, probabil cel mai grav, este cel de la Suceava (infectarea mai multor medici si pacienți datorită incompetenței și iresponsabilității manageriale locale), mai exista cel de la spitalul militar din Focșani sau cel al decesului pacientului de 49 de ani din Bucuresti, netestat și neinternat deși a fost detectat cu pneumonie severă. Chiar și într-o situație de pandemie cu mii de morți, orice deces continuă să reprezinte o tragedie.

Răspunsurile celulei de criză la aceste deviații, pe care deocamdată le pot măsura cel mai vizibil prin îndepărtarea ministrului sănătății datorită unor declarații iresponsabile, mi se par în mare adecvate. Faptul că un ministru demult și relativ vehement contestat pentru motive politice serioase și ținut în brațe până în prezent este înlăturat acum mă face să cred că factorii de decizie au înteles că noua realitate și noua miză sunt cu totul altele.

În final, pot concluziona că în Ro nu am avut o creștere exploziva a numărului de infectări și de decese, si sper ca lucrurile să nu scape în continuare de sub control. Nu e doar o speranță, e o convingere în proporție de 85-90% (să-i spunem educată) că aceasta nu se va întampla. Să nu renunțam pentru o secunda la judecata critică și să fim în continuare cu ochii pe politicieni, sa nu-i supraestimam dar nici sa nu-i subestimăm mai mult decât merită (este și asta o meteahnă a tipului nostru de cultură politică, nu de azi-de ieri), pentru că astfel ne vom face rău nouă înșine. O parte dintre cei care au participat la crearea României Mari sau au înlăturat totalitarismul comunist nu erau mai buni decât cei de azi.

Ce-ar fi de făcut în continuare? Pe termen scurt/imediat, sprijin (medical, pentru aprovizionare) pentru vârstnicii aflați în izolare (chiar fară a fi suspecți de infectare) cu participarea autoritațlor locale, a armatei și a voluntarilor, și în primul rând întocmirea unei situații centralizate cu cei singuri aflați în aceasta situație (atenție la mediul rural, unde dispersia in teritoriu complică lucrurile), sprijin pentru cei în situații vulnerabile/fără adăpost/în situații similare (a se vedea situația comunității din Pata-Rât din Cluj) – nu doar ca umanitate minimală/empatie, ci și pentru că boala lor ar prelungi boala tuturor – și sprijin pentru întreprinzători/IMM-uri (cei/cele care și-ar putea continua activitatea, păstrînd locuri de muncă, plătind salarii, menținând economia în funcțiune și ajutând prin efectele de multiplicare întreaga societate) și pentru someri.

În afară de prioritățile medicale, ca să rezistăm pe termen lung mobilizarea economiei și cercetării după modelul producției de război, așa cum sugera Cornel Ban într-un articol, ar fi esențială. Să nu uităm, dincolo de efectul benefic pentru criză, că aceasta a fost premisa boom-ului economic al SUA de după ambele războaie mondiale, și ar putea contribui major la relansarea economiei de după pandemie.

În privința așteptărilor de ordin statistic, merg pe mâna unui prieten cunoscator și pasionat, care a făcut o modelare (folosind exemplul Italiei, deci al celei mai grave forme a crizei – ajustat), și căruia nu-i voi pomeni numele datorită prea marii lui modestii. Să nu vă mirați că și aceasta este mai degrabă optimistă. Se care prevede un vârf evoluției infectarilor la început de aprilie, urmat de o scădere lentă, un al doilea vârf posibil (mai mic) dupa Paști și normalizarea relativă a situației la final de mai/inceput de iunie. Nu voi pomeni nimic despre numărul de decese, care sper să fie cât mai mic.

 

Vă recomand să aveți discernămant în informare, încredere în personalul medical și în toate categoriile implicațe în limitarea dezastrului (de la cei aflați în „război direct” cu boala pănă la cei care asigură funcționarea unei societăți complexe), să nu cădeți pradă epidemiei de panică și să nu vă deprimați prematur. Ca să motivez aceasta încredere și prin experiențe la nivel personal, vă voi povesti cum tatăl meu, aflat acum la o vârsta înaintată, suferind în trecut de două infarcturi și un atac cerebral, s-a lovit în toate trei dațile de disfuncționalitățile sistemului: ambulante care au întarziat cu orele, infirmiere care l-au lăsat (inconștient fiind) să zacă în mizerie, asistente nepăsatoare, medici care „cereau” sau „luau”. DAR, în toate cele trei dăți actul medical în sine, cel care a contat – cele două intervenții pe cord și tratamentul în cazul AVC-ului – a fost fără greș, și tata și-a revenit complet de fiecare dată. Să mai zic că acum cateva decenii asemenea afecțiuni însemnau nu doar un risc major în privința sănătății, ci de cele mai multe ori moarte sigură? Iar situația sistemului medical și de urgență, în timp, s-a îmbunătățit vizibil.

Desigur, multe lucruri se puteau face mai bine, mult mai bine. Nu doar la noi, ci și în Spaia sau Italia de ex. Să contiuăm să râdem de politicieni și de bâlbele lor – ați observat poate că sunt printre primii care o fac, pentru că, între altele, ridendo castigat mores – dar să nu se săpăm singuri groapa și să tragem și pământ peste noi cât suntem înca vii. Aveți grijă de voi, de părinți și de bunici, de vârstnicii voștri!.Sus să avem inimile!

Ce va trebui făcut cu certitudine DUPĂ va fi un reset complet al sistemului medical, profitând de ce a început să se acumuleze încă din timpul epidemiei. Medicilor/personalului sanitar li s-au dublat în mod binemeritat și absolut necesar salariile (măsura aceea „populistă a PSD” care „urma să distrugă economia”, în absența căreia probabil 20-25% din personalul medical din țară ar fi luptat azi cu coronavirusul în strainătate). Acum e timpul investițiilor în infrastructura medicală, în aparatură, în eficientizarea birocratică și managerială, în depolitizare. De acum înainte niciun nivel al mitei nu mai trebuie tolerat în sistemul spitalicesc, problema reprezentată de munca în paralel în instituții sanitare de stat si private trebuie rezolvată (situația descrisă interzisă) și raporturile dintre sistemul medical public și cel privat stabilite prin dezbatere națională, inclusiv aspectele referitoare la coplată. Asta din unicul și simplul motiv că într-o săptămână, între 7 și 15 martie (seara în care cluburile gemeau de lume înainte de Ziua femeii și ziua instituirii Stării de urgență) am văzut ce ușor se moare într-o lume globalizată.

One thought on “Politologul Horia Lupu: Gestionarea crizei e decentă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *