OPINIE: Puterea politică, criza epidemiologică și logica politico-electorală

Ieri s-au înregistrat în România 2.958 de cazuri de Covid și un (nou) număr record de decese, 82 într-o zi. Mai mult ca la Colectiv, iar azi și mâine va fi probabil la fel sau mai rău. „Plafonul” ministrului Tătaru se pare că continuă să se înalțe.

Nu postez aceste lucruri ca să vă sperii, ci pentru a reflecta împreună (citez un gânditor relativ original și în același timp un dictator criminal) la „ce-i de făcut?”

Mai întâi, să vedem cum stăm și de ce e probabil să fi ajuns aici. Extinse gradual până acum câteva zile, măsurile de relaxare (trecerea de la Starea de Urgență la Starea de alertă) au fost adoptate, oficial și declarativ, datorită unui control (cel puțin aparent) care s-a reușit să fie realizat asupra contagiunii cu Sars Cov-2.

Ele urmau, tot oficial și declarativ, să fie retrase dacă s-ar fi înregistrat o creștere a numărului de cazuri. Numărul de îmbolnăviri a început să crească, aproape imediat după introducerea relaxarii, CONSTANT și MASIV, dar nu doar că n-au apărut noi restricții ci relaxarea s-a extins, tot gradual, până în urmă cu mai puțin de o lună, cu noi măsuri (ultima, redeschiderea cinematografelor și a sălilor de spectacol). Deci, fără nici o logică legată de pandemie.

Aici s-ar putea aduce un contraargument, cu un posibil grad de plauzibilitate. Acela că creșterea numărului de cazuri s-ar datora creșterii numărului de teste, ajunse în final la un nivel pe care cred că l-am putea numi masiv.

Dar problema la noi nu este doar cea (sau în primul rând cea) a infectărilor, ci aceea a CAZURILOR GRAVE, care necesttă îngrijire spitalizată de specialitate, în legătură cu care sosesc semnale repetate din sistemul sanitar că numărul de locuri dispnibile în secțiile de terapie intensivă (locuri echipate pentru tratarea Covid) s-a cam epuizat.

O altă problemă este cea a personalului de specialitate insuficient alocat acestora. Dacă o parte din bolnavii asimptomatici sau cu simptome ușoare s-ar putea să fie detectați datorită creșterii numărului testărilor, NU este cazul bolvnavilor grav, care oricum ar fi apelat la medici.

De aceea, în ceea ce mă priveste, nu pun prea multă bază pe ipoteza cum că cresterea numărului de infectări n-a crescut neapărat, ci a crescut doar numărul cazurilor identificate. Iar numărul cazurilor grave existente se reflectă, din păcate, în numărul de decese, și dă măsura stării sistemului nostru sanitar.

Pe plan politic puterea în România, la nivelele care contează legate de pandemie/politicile sanitare, aparține exclusiv PNL. Mai există mici oaze necontrolate de acest partid, precum CCR sau Avocatul Poporului, ale căror decizii adesea tind să fie ignorate. Spaima de la început, care a făcut ca guvernămantul controlat de PNL să reacționeze rapid și eficient (strict din perspectiva pandemiei, lucru pentru care i-am lăudat – despre celelalte aspecte ale deciziilor lor nu discut acum) a trecut rapid. Orban, Iohannis & Co. au ajuns foarte posibil la concluzia primarului de comună din filmul „Balanța”, interpretat de Victor Rebengiuc: „Românii sund dați dracului, domnule! Se plâng toată ziua și sunt nemulțumiți, dar să descurcă ei, să descurcă!”. Prin urmare, măsurile luate după încheierea Stării de urgență au fost EXCLUSIV politicianiste și electorale. Așa au fost măsurile de relaxare (despre care am scris mai sus), declararea Stării de alertă, reînnoită (care, culmea, includea RELAXAREA restricțiilor, păstrând însă o parte din atribuțiile spciale ale Guvernului, precum posibilitatea încheierii unor contracte prin atribuiri directe) și în bună parte măsura (luată cu hei-rupul pe baza „îi dăm drumul și vedem cum e”) a deschiderii școlilor.

În urmă cu o lună si ceva, pe fondul relaxării prevăzute a fi continuată prin noi măsuri și a distracției sub formă de crowd-gathering semi-generalizate de pe litoralul autohton, Raed Arafat atrăgea atenția asupra posibilității atingerii unui plafon de 1.500 de îmbolnaviri pe zi.

După o lună și un pic, în condițiile în care de mai bine de trei săptămani băile în supa de Covid din apă și cele de mulțime de pe plajă și din stațiunile de la Mare au încetat, am ajuns la un număr de aproape 3.000 de cazuri de infectare/zi. Putem asuma, la nivel de presupuneri educate, că măcar o parte din creșterea spectaculoasă de datorează deschiderii școlilor (așa cum s-a făcut – și aici există o mulțime de cazuri și detalii concrete despre care s-ar putea discuta) și alegerilor/campaniei electorale.

Cum spuneam că putem conveni asupra faptului că criza e gestionată măcar în proporție majoritară politicianist, tot ce putem să facem e să intuim calculele și rațiunile privind câștigul/profitul ale politicienilor și eventual să reactionăm la ele. Mă refer aici evident la PNL.

Cine ar putea cenzura/presa/încerca să corecteze erorile acestuia? URS-PLUS e destul de evident că nu, blocați fiind în logica „dreptei unite” și mai ales în fixația obsesivă (dacă nu cumva exprimarea e un pleonasm) și viscerală anti-PSD, a lor și a multora dintre susținători. PSD-ul? Aș zice că-mi vine să râd dacă n-ar fi de plâns, și dacă o parte din parlamentarii lor n-ar avea mercurialul pentru a acționa conform intereselor puterii afisat la vedere*.

În plus ca să faci calcule și strategii legate de interese trebuie, la nivel de organism colectiv, să dispui de resurse de rațiune, expertiză, planificare și acțiune colectivă. N-o să vedeți așa ceva la PSD, cel puțin nu acum/foarte curând. Iar despre PMP, Pro-România și din păcate ALDE, partidulețe plutind în curent, v-aș propune să nu ne încurcăm în detalii.

Să revenim deci la PNL. Am citit și voi ignora declarațiie lui Klaus Ionannis de aseară, care, repetând papagalicește aceleași platitudini și marote pe de o parte face din ce în ce mai dificil faptul să fie perceput drept președintele României, și nu (doar) șeful PNL, iar pe de altă parte, cu eternizata obsesie legată de PSD se complace într-un penibil de dimensiuni deja grotești. Astfel, de ceva timp intervențiile sale nu mai pot fi în considerare, lipsindu-le orice conținut relevant. Un element împortant în viitoarele evoluții politice și din sănătate este acela dacă PNL va decide să susțină ideea unor alegeri la termen (în 6 decembrie, cum declara și KWI în luarea sa de poziție) sau amânarea acestora. Problema în sine din punct de vedere epidemiologic n-ar fi reprezentată atât (sau numai) de alegeri în sine, cât de luna de campanie electorală care le-ar preceda. Există avantaje și dezavantaje strict politice în cazul ambelor variante.

În cazul primeia, liberalii vor putea fi acuzați de iresponsabilitate și oportunism/cinism la nivel decional, iar numărul de îmbolnăviri, legate de campanie, va crește aproape cu siguranță. Însă acest risc asumat ar putea fi unul cu sanse de succes, scurtând expunerea partiduli la criticile (și mai ales reacția) față de modul în care a gestionat constant criza din 15 mai încoace.

Amânarea lor, aparent un gest de resposnabilitate și de privilegiere a interesului național față de cel de partid (alături de noi restricții/ măsuri de izolare) care i-ar ajuta politic în primă fază ar putea glisa într-un eșec dacă măsurile nu și-ar face efectul relativ rapid și în mod relevant, s-ar cumula cu problemele economice, cu oboseala psihologică din partea cetățenilor datorată a tot ce înseamnă restricții și limtări ale interacțiunilor și cu ceea ce unii numesc (concept relativ vag definit în stiințele sociale) „uzura suferită de cei de la putere”.

Paradoxal, teoriile conspirației/răspândirea panseurilor unor cabale care contestă existența Covidului, sau mai nou periculozitatea acestuia, eficiența distanțării ori a măstilor („botnițe”) sau care vorbesc de un complot la nivel planetar (printre răspândacii și agitatorii cărora se află unele persoane apropiate de cercuri de putere din PSD), odată diseminate e posibil să servească tot interesele PNL-ului. Pentru vor fi mai numeroși indivizii care vor aprecia mai mult lipsa relativă de restricții, faptul că au putut merge în concediu la mare sau mai pot (încă) bea o bere la o terasa sau un restaurant, sau în registru mai serios faptul că au în continuare un loc de muncă, decât ar fi dispuși să penalizeze moartea (am putea zice sub forma uciderii din culpă) a unora care „mureau oricum, frate, că erau plini de alte boli”. Asta cel puțin până infectarea cu Sars Cov-2 și suferința generată de Covid nu va ajunge în cercul cunoscuților lor direcți.

Deci, să analizăm ce va face PNL ca să rămână la putere și să constatăm, apoi, cum va evolua pandemia în România. De asemenea, dacă PNL ar merita cu siguranță sancționat, la nivel național, pentru incompetență, aroganță, abuzuri și cinism, n-ar strica de loc o intervenție divină care să ne ajute cu o alternativă de vot (și guvernare) la acesta.

Singura sansă pe care o întrevăd deocamdată este reacția de minim instinct de supraviețuire în contact cu lumea exterioară a experților (cu sau fără ghilimele) din (și din spatele) PNL care să comande un sondaj de opinie (dar făcut profesionist, bani există cu siguranță) privind sprijinul față de partid, personalități din cadrul lui și eventual intenția de vot, și care să îi sperie atât de tare pe peneliști de la putere încât să revină la setarea mentală din perioada Stării de urgență. Asta ar însemna reinstituirea autorității experților în chestiuni medicale (infecțioase, virusologie – nu a doctorilor în funcții politice gen N. Tătaru) adoptarea deciziilor în funcție de recomandările lor.

Nu e sigur că în lipsa unei astfel de răsturnări de situație PNL va pierde alegerile, dar e aproape sigur (din păcate) că în absența ei vor muri MULT prea mulți dintre noi. Însă ar fi bine ca PNL-ul să nu uite un lucru – deconturile electorale pot fi amânate, însă se întamplă destul de rar ca ele să nu aibă loc. A se vedea Băsescu (și PDL & politicienii implicați) post-2010.


  • Reacția d-lui Marcel Ciolacu, acum președinte cu acte în regulă al PSD, conform căreia cei trei parlamentari care au MIGRAT la PNL, și din cauza cărora a căzut Moțiunea de cenzură, „vor fi sancționați cu excluderea din partid” (!) îmi aduce aminte pe bună dreptate de descrierea plastică facută de veteranul PSD, Ion „Nea’ Nelu” Iliescu fostului președinte al partidului, Micea Geoană.

Horia Lupu, politolog

,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *