EDITORIAL Noua stânga a revenit la vechile sale sloganuri și marote prăfuite

Se dedică textul de mai jos tuturor celor care tind să pună semnul de egalitate între Palestina, Cauza palestiniană sau chiar Fâșia Gaza (cu locuitorii ei) pe de o parte, și Hamas (organizație teroristă) pe de alta. Sau între războiul Israelului cu Hamasul și un război al acestuia cu Palestina/palestinienii.

 

Existența băieților de mai sus ( și a prietenilor lor, împreună cu care au acționat) i-a scăpat și Majestății Sale regina Rania a Regatului Hașemit al Iordaniei, care a preluat o parte din repertoriul credincioșilor practicanți de Nouă Stângă. Și unei bune părți a reprezentanților Noii Stângi, care paralizați totuși (chiar/până și ei; lipsa umanității/empatiei pentru cei pe care îi excluzi din zona umanității e ușor relativ de mimat, din siguranță/de la căldurică, prin pseudo-teorii care proslăvesc „imperative istorice” dezumanizate/dezumanizante, dar totuși mai greu de pus în practică) de sălbăticia, caracterul atroce și sadismul crimelor împotriva civililor neînarmați din Israel din 7-8 octombrie au tăcut o vreme (scurtă), dar apoi s-au „dezmeticit” și au revenit la teoriile obosite/prăfuite, vechile marote și sloganurile (cu Israelul identificat pe post de stat colonizator, între altele) care sfidează nu doar cunoașterea din zonele dedicate ale științei sociale, sau cea dedicată ariei geografice în discuție (incluzând istoria complexă a regiunii) ci și bunul simț.

 

Cât a durat ca O PARTE (pentru că nu voi generaliza) a Noii Stângi să dea pagina (sau în limbaj propriu, să dea delete sau cancel) unor atrocități care au mai fost comise doar de Al-Quaida și ISIS/ISIL, dar care pe 7-8 octombrie au avut loc LA O SCARĂ cum n-am mai întâlnit de pe vremea când împotriva civililor din spatele frontului/fronturilor au acționat Einsatzgruppe-urile din subordinea SS -ului din Germania nazistă? Maximum două săptămâni, no more!

Apropos de acest MOD DE A ACȚIONA AL HAMAS, în ACESTA CONSTĂ URIAȘA DIFERENȚĂ, la nivel de

a) intenționalitatea legată de cauzarea de victime civile (cât mai multe – și, ca notă de subsol, Hamasul perseverează în această tactică INTENȚIONATĂ, ORGANIZAȚIA lansează în continuare rachete direcționate CĂTRE ȚINTE CIVILE din Israel – sub care nu sunt ascunse centre sau facilități ale IDF), în timp ce cer Israelului o încetare a focului (!)

b) cruzimea/suferința produsă de modul în care victimele civile sunt ucise

Toate acestea pentru a nu mai vorbi de civilii răpiți/luați ostatici: femei, vârstnici, copiii, nerezidenți/turiști.

O parte din frații/surorile noștri/noastre din Noua Stângă (cel mai abitir aceia/acelea care urmează literal scripturile și preceptele acestei religii politice fundamentaliste) sugerează, când n-o spun expressis verbis, că NU EXISTĂ O DIFERENȚĂ ÎNTRE A MURI UCIS ÎNTR-UN BOMBARDAMENT ASUPRA UNEI ȚINTE MILITARE (eventual și din cauză că teroriștii care pretind că te reprezintă au lansat rachete din curte, ori și-au ascuns cu bravură revoluționar-eliberatoare un centru militar de comandă&control sub clădirea în care ei locuiesc/trăisec/lucrează) și suferința fizică și psihică prin care a trecut cineva amenințat, abuzat, eventual maltratat ”at gunpoint”, pentru ca apoi ucis fie cu câteva gloanțe în cap („care să i-l facă să explodeze”) fie doar rănit din prima rafală și „terminat” cu încă una (ucigașul fiind pe drept certat că „risipește gloanțele”), ca să-i citez pe „luptătorii pentru o Palestină liberă” (ați observat ghilimelele, da?) de mai jos.

 

Tragedia morții este finală (cam tautologic, dar de…) și spulberă victime și apropiați ai acestora ca pe niște așchii în ambele cazuri, nu e loc de dubiu. E limpede și că majoritatea nu ne putem decât imagina câtă suferință presupune asta , în cazul oricărui sfârșit violent. Și la fel de clar este faptul că comparăm un rău cu altul. Dar pe de o parte avem un rău produs deliberat, țintit, iar pe de alta unul care nu doar că se putea, dar s-a și dorit/încercat să fie evitat. Poate nu destul, nu cât trebuie- de acord! – dar aceasta din păcate e o altă discuție.

 

Deci dacă credeți că diferența dintre cele două rele definitive este doar una ESTETICĂ (sau, Doamne-ferește, de IMAGINE PUBLICĂ) poate mai reflectați o tură, fără să fi bătut (intelectual) mătăniile/pupat moaștele sfinților propriei ideologii înainte. Oricum, dincolo de ceea ce am crede unii și alții (și aici, la unii-alții îl putem include și pe actualui Secretar-General al ONU, Antonio (Manuel de Oliveira) Guterres – bun și vechi socialist & catolic portughez, care poate vrea să recupereze acum cei doi ani de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, în care (tiens, tiens!) a tăcut (aproape) chitic (cam la fel ca Noua Stângă și mare parte a extremei drepte – ”tiens, tiens!” din nou): dreptul internațional și dreptul internațional umanitar au o doctrină clar definită din acest punct de vedere – atât în zona JUS AD BELLUM (dreptul la război, ce tipuri de războaie pot fi considerate justificate) cât și în cea JUS IN BELLO (privind modurile de purtare a războiului care nu constituie crime) – care include prevederi specifice. Ca să nu mai pomenesc de de prevederi similare din dreptul intern – fie el Common Law, fie elaborat legislativ-judicial – care țin la urma urmei de bunul simț.

 

Și poate că totuși n-ar trebui să lăsam acest bun simț/common sense (de la Thomas Paine, acel Che Guevarra avant la lettre) să fie bătut fără jenă la fund de o coaliție multicoloră (împotriva naturii) dintre o sectă fundamentalistă + o mișcare teroristă (Hamas, 2 în 1), o teocrație islamică hardline (Iran), un regim neo-totalitar cleptocrat, criminal și imperialist-agresiv (Rusia lui Putin) și o mare parte a campionilor dreptății și echității din Noua Stângă globală. Cărora li se adaugă, pentru a celebra cu adevărat diversitatea, extrema dreaptă europeană (unii mai timid, alții, precum deja veteranii AfD din Germania, fățiș) și, tot ceva mai timid (mai mult cu fapta decat cu vorba – iaca, în final, și niște oameni de stânga pragmatici), regimul (nu îmi permit să-i pun etichete, numiți-l domniile voastre cum poftiți) din Coreea de Nord*.

Până n-om revoluționa (mai exact prietenii de Stânga/Noua Stângă – iaca, îi scriu și cu majusculele respectului) natura umană sau aceasta nu va evolua astfel încât să putem ajunge să a) considerăm orice fel de omucidere ca fiind o crimă dar mai ales b) omuciderile CA NUMĂR (fie ele comise cu mai multă sau mai puțină cruzime, cu au fără intenție) să se diminueze masiv, eu zic să ne ținem de aceste prevederi și repere utile, în loc de a ne face că nu există (eventual a le scoate și „băga la înaintare” doar când ne convine, ideologic ori în vreun alt fel).

 

Inversând cumva formularea (maximalistă) că răul e absența binelui și încercând să furnizăm pentru lumea asta măcar atâta bine cât poate exista prin impiedicarea, prevenirea și condamnarea unor rele. Începând cu relele cele mai flagrante – cu cei care ne intră în case pentru a ne ucide în mod deliberat, indiferent cine am fi, cu sutele  (ori ne vânează cu jeepurile și motocicletele pe câmpuri, știind că suntem civili neînrmați, mai ceva ca pe vulpi sau pe iepuri pe vremuri – festivalul de muzică Supernova) sau cu focurile care ard cel mai tare.

 

Nu credeți că dacă în Gaza n-ar guverna Hamasul (nu mai vorbesc de halul în care o face) bombardamentele israeliene (mai ales cele care lovesc ținte civile) s-ar izbi de o (cvasi-)unanimitate a condamnărilor internaționale? Că absența acestuia ca forță conducătoare la nivelul politicii palestiniene ar fi ușurat cu mult urmarea Foii de Parcurs legată de Acordurile de la Oslo (1993), privind crearea unui stat palestinian propriu-zis (nu că Israelul n-ar avea vina lui în blocarea acestor demmersuri)? Că pentru tot ce înseamnă și implică Cauza palestiniană ar/va fi MULT MAI BINE FĂRĂ Hamas?

 

Nu trebuie să vă deranjați să răspundeți, întrebările sunt retorice și reprezintă (cu toate ironiile care se vor mai degrabă benigne) o simplă și deloc ostilă (ba chiar empatică) provocare la reflecție. Precum și un îndemn de a nu ignora (TOTAL) elefantul HAMAS ( = Al-Quaida = ISIS = NSDAP + Einsatzgruppen din subordinea Waffen SS) pe care-l regasim fix în miezul magazinului de porțelanuri reprezentat de relațiile istaeliano-palestiniene (două popoare de atlfel strâns înrudite, cum bine puncta cineva). Cred că e suficientă, pentru Internaționala/Mișcarea Socialistă, ignorarea, cauționarea, ba chiar aplaudarea unui Pact Molotov-Ribbentrop (ori a ceva similar acestuia) o dată la 100 de ani. Sper ca dezbrăcarea de o ideologie de tip religios-fundamentalist să fie/rămână mai ușoară decât cea de caracter. A făcut-o un Panait Istrati, chiar dacă (zice Romain Rolland), indirect, de la asta i s-a tras și moartea.

Not again, not anymore! I am begging you, comrades!

Sănătate și pace dreaptă tuturor!

___________________________________________

* Celor pomeniți li s-au alăturat – e adevarat, auto-invitându-se (dar, DAR – atmosfera creată li s-a părut potrivită pentru asta) și CU FAPTA (chiar mai pragmatici decât Coreea de Nord, oamenii ăștia) – unii musulmani radicalizați în ale violenței din Vest. Mai cu niște (prezumptivi) evrei înjunghiați, mai cu unii asupra cărora au tras (cu arma), mai cu niste cocktailuri Molotov cu care au luat la tintiă sinagogi. All in all, unul dintre cele mai serioase valuri de resurgență ale antiseitismului din Europa, de după Al Doilea Război Mondial.

Mai pe scurt, unii flăcăi cu chef de atacat/ucis evrei s-au gândit că este prea costisitor să se alăture voluntar Hamas (fie și în diasporă – acesta are centre de pildă în Qatar) sau altor organizații care luptă împotriva Israelului, ca să ucidă militari IDF (Israeli Defence Force, Fortele Armate Israeliene) sau chiar civili din acest stat, la schimb cu martiriul și raiul promis de UNII INTERPREȚI DIN ZILELE NOASTRE AI CUVINTELOR PROFETULUI MOHAMED DIN CORAN (a se urmări atent în filmare). Cum întreaga afacere era destul de costisitoare, evreii din IDF sunt destul de bine instruiți și înarmați iar eroii noștri ad-hoc riscau să facă buba, s-au servit și ei cu niște evrei aflați mai la îndemână (pe lângă un supermarket, d-un parezamplu), concetățeni de-ai lor în statele în care rezidau. Un fel de Jihad prin proxy, tip parc de distracții/fast-(food-like )antisemitism. Mai ales că toți cei atacați erau neînarmați. O stradă mai pustie, un „Allahu akbar!” (identitar) răcnit cu putere, un profesor/niște necunoscuți luați la hacuit cu cuțitele, și s-a scris cu succes o pagină de luptă de eliberare/anti-imperialistă. Cât de jalnic, cât de bolvav și mai ales cât de trist.

 

Antisemitism care (revenind la el), la fel ca violența împotriva/abuzurile asupra femeilor, reprezentau una din temele favorite ale stângii (și Noii Stângi). În fapt, mai mult un „cal de bătaie”, scos la înaintare, se pare/se vede, doar atunci cand crima e COMISĂ DE CINE TREBUIE – dreapta (europeană, americană) și votanții ei spălați pe creier. În rest să mai ucizi o femeie (care era doar pe jumătate israeliană, și nu facuse stagiul militar/nu era rezervistă a IDF) și „bonus” să-ți bați joc de ea fiind lipsită de cunoștință/decedată, sau să bați/ucizi/arzi niște evrei (fie ei și din Europa, posibil fără vreo legătură cu statul Israel, cetățeni francezi sau germani), ori măcar să încerco să o faci (unii mor mai greu, de!) merge, to’arăși, nu-i un capăt de lume – dacă CAUZA e dreaptă și/sau dacă cei care comit faptele sunt „camarazi”, fie ei și tactici, „de parcurs”.

Ca remediu la contextualizări de genul, care ar putea lua un Nobel/Pulitzer/Oscar pentru ipocrizie (garnisită din greu cu cinism) îmi permit, dragi „tovareși și pretini”, să vă recomand discursul președintelui Germaniei, Frank-Walter Steinmeier (SPD, unul dintre cele mai mari, vechi și puternice relevante partide social-democrate din lume; Steinmeier singurul președinte social democrat al Germaniei reales, până în prezent, pentru un al doilea mandat), ținut în urmă cu aproximativ o săptămână la mitingul organizat în zona Porții Brandengurg din Berlin – pe care eu l-am auzit, în parte, în direct (poate fi gasit pe net n.r.). Dacă ce a zis cancelarul Scholtz, legat de expluzarea unora (dacă se referea la cei care NU au obținut cetățenia și se manifestă OSTIL valorilor democratice de bază și drepturilor și libertăților fundamentale e una, dacă avea în vedere deportări ÎN MASĂ e o prostie) vi s-ar părea poate prea iconoclast (chiar din partea reprezentantului acelui partid – inspirat inițial din marxism – care probabil a făcut CEL MAI MULT pentru clasa muncitoare dintre toți socialiștii din lume) pentru religia marxistă „înghețată” sub formă de fundamentalism, ceea ce a spus Steinmeir v-ar putea (poate, sper) pune nițel pe gânduri.”