Bate un vânt rece, câinesc, în Cimitirul Eroilor iar ceața alburie învăluie totul într-un amalgam alb, apăsător. Și ziua e apăsătoare, pentru că e 21 Decembrie, când acum 34 de ani, la Cluj-Napoca, Armata și, poate și Securitatea, au încercat să înnăbușe Revoluția anticomunistă declanșată în Piața Libertății de actorul Călin Nemeș și revoluționarii coagulați de el, apoi de muncitorii de la CUG, de protestatarii mănăștureni de la Fabrica de Bere sau cei din Mărăști.
Toți întâmpinați cu potop de gloanțe, cu foc. Cu represiune.
An de an vin cam aceiași oameni la Cimitir, rudele morților și răniților, asociațiile de revoluționari, primarul, grupurile de politicieni, jurnaliștii… Armata. De un timp vine deci și Armata, cu marșuri și imnuri. Nimeni nu suflă o vorbă împotriva ei. Lumea a cedat, a acceptat-o. Armata și-a cerut scuze publice pentru că a tras în popor acum ceva ani. Peste 1600 de morți la Revoluție în toată țara. 26 la Cluj. Se dorește însă o reconciliere. Se va putea cu cei care au tras și ți-au ucis copilul, tatăl, mama? Unii spun că așa sunt revoluțiile…
Elevii
Ca niciodată astăzi a venit o clasă întreagă de elevi de la Colegiul Național ”George Coșbuc”, să vadă pe viu comemorarea. Au fost aduși deo profesoară, rudă cu eroul Lucian Matiș, împușcat mortal în Piața Libertății.
”Am vrut neapărat să vină, să vadă cum e, să înțeleagă o lecție de istorie”, ne spune aceasta.
A venit din nou mama si fratele lui Sorinel Dorinel Jurja. 22 de ani, mort în Piața Libertății. Nu îi e frig doamnei pentru că e doborâtă de durere. Plânge în timp ce mitropolitul Andrei îngână o slujbă ce mișcă prea puțin sufletele. Gestul e unul frumos dar cam formal. Prea Sfinția Sa vine și tămâiază mormintele celor împușcați. Rudele stau și privesc în gol…Nimeni nu schițează un gest. Au trecut 34 de ani dar durerea e acolo, înăuntru, și nimic nu s-a schimbat. Doare tare.
”De ce s-a dus? I-am zis să stea acasă că are totuși ce pune pe masă. Avea doar 22 de ani. De ce l-au împușcat, de ce?”, se tânguiește mama lui Jurja, și se sprijină cu greu de cruce. Fratele acestuia o ia de spate. ”Hai mamă, stai jos aici pe băncuță să nu ți se facă rău”. Femeia refuză, stă aplecată și plânge în sughițuri.
În fundal încep depunerile de coroană după protocolul anual. Unii au emoții vizibile alții o fac obligați de protocol. E bine și așa, măcar generația asta de politicieni să o facă.
Pune coroană și Primarul, el a făcut Revoluția, era atunci student și membru al UASCR, al tineretului comunist. Sunt și fotografii și înregistrări video cu el din zilele revoluției recent descoperite. Apoi după ce Armata și preoții se retrag, Emil Boc vine, ca în fiecare an, și discută cu rudele victimelor. Le compătimește, le spune o vorbă bună.
În fața mormântului artistului plastic Lucian Matiș, ucis în Piața Libertății, fratele ”de cruce” al actorului Călin Nemeș, stă împietrit de durere fiul artistului cu câteva rude. Avea doar câțiva ani la Revoluție. Boc discută cu el. Fiul îi spune că îi e dor de tata.
Discutăm și noi cu el.
”Nu am ce să zic prea multe. Eram mic atunci… Vă dați seama cum e…să știi că tatăl tău a fost împușcat mortal la Revoluție”, spune acesta. Refuză să mai vorbească. Își ia șapca și pleacă împreună cu apropiații spre ieșire. Unii mai stau și aprind lumânări la morminte. Se bea și un pahar de țuică în amintirea sufletelor celor morți. Încet încet lumea se rărește.
La final pâlpâie doar lumânările. Peste cimitir se așterne liniștea și ninsoarea.
Zeci de revoluționari, urmași ai eroilor căzuți și oficialități locale au participat, joi, la manifestările de comemorare a 34 de ani de la Revoluția din 1989 de la Cluj-Napoca…În 21 decembrie 1989 au murit la Cluj-Napoca 26 de persoane, multe altele fiind rănite.
