Rezultatul înregistrat de AUR este o surpriză, dar nu este un fenomen nou pentru România. Istoria politică de după 1989 a fost marcată de apariția mai multor formațiuni „populiste.
Unul din populiștii și ultranaționaliștii celebri a fost Gheorghe Funar, președintele Partidul Unității Națiunii Române (PUNR), primarul Clujului în trei mandate, 1992-2004.
PUNR s-a înființat în primele luni ale lui 1990, alături de organizația ultranaționalistă antimaghiară Vatra Românească, la Târgu Mureș, dar cu influență importantă la Cluj-Napoca, oraș cu importantă minoritate maghiară, capitală neoficială a Transilvaniei, cea mai dezvoltată parte a României, cu excepția Capitalei. O altă asociație mai puțin cunoscută și cu influență mai mică este Societatea Cultural-Patriotică ”Avram Iancu„. Cele trei grupări au fost/sunt reacție la UDMR, pe care o acuzau că ”vrea Ardealul”.
PUNR, brațul politic al „Vetrei”, obține primele mandate, în special în Transilvania. La alegerile parlamentare din 1992, PUNR obține 7,7% la Camera Deputaților și 8,1% la Senat. Funar este liderul de necontestat. Ales primar al Clujului în 1992, el rezistă în această funcție până în 2004, când este învins la locale, în cursa pentru primărie de pesedistul Ioan Rus și Emil Boc (PD) din primul tur de scrutin și iese din scenă. Înaine, în anul 1997, Funar a trecut la PRM iar PUNR dispare în 2006, când fuzionează prin absorbție cu Partidul Conservator (PC).
O altă formațiune populistă este Noua Dreaptă (ND), de factură neo-legionară, anti maghiară și anti migranți, dar cu influență mică în societate. Fac regulat contra-manifestații de 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. La ND activează Călin Mărincuș (foto), un luptător K1, care a făcut campanie electorală pentru locale în stafful PSD Cluj, pentru Anca Ciubăncan, om de afaceri, unul din candidații PSD care a și reușit să intre în Consiliul Local.
Populismul românesc pe plan național AICI
