Primul weekeND
În al doilea tur am votat Nicușor Dan iar astăzi președintele ales are un cec în alb din partea mea.
Nu cred că ura din ultimele trei săptămâni, care și-a consumat o mare parte din energie în 18 mai, poate fi înțeleasă peste noapte, rezolvată și trecută în uitare. Este firesc ca „dacii liberi” și „românii așchie verde” să nu rezoneze imediat cu acest rezultat. Cum să accepte o teză care le subminează weltanschauung-ul, sistemul de valori și credințe pe care domniile lor, bodyguarzii sfintei națiuni, își fundamentează întreaga devenire? Este ca și cum le-am lua punctul de sprijin, gravitația mentală, într-o conspirație și o paranoia continuă.
În acest context, cred că doar timpul poate fi arbitrul opțiunilor noastre și scriu aceste gânduri pentru cei care au votat ca mine.
Simt o așteptare uriașă față de Nicușor Dan și o favorabilitate socială cum rar ne-a fost dat să vedem la începutul unui mandat prezidențial.
Dar Nicușor Dan nu poate face nimic singur. Nu este nici profet, nici clarvăzător, nici șaman al speranțelor colective.
Nu ne va salva nimeni. Nu ne va uni nimeni. Totul ține de noi.
Să ne așteptăm la vremuri grele și să contribuim fiecare cu ce putem.
Cea mai importantă sarcină a noastră, a celor care am păstrat direcția europeană a României, este să nu mai fim tăcuți, să respingem „Ministerul Adevărului” propus de propaganda răsăriteană și să o spunem răspicat și despre cea trumpistă, care este vădit anti-europeană. Să susținem reforme dure în fața hoardelor populiste care se limitează la a se informa din știri false de pe rețelele de socializare.
Societatea nu poate reveni singură la normal doar prin alegerea unui nou președinte. Să preferăm „tocilarul” în locul „golanului” ține de educația noastră intimă, personală, dar și colectivă.
În 18 mai au câștigat cei care cred că „tocilarul” poate fi mai ușor curajos decât poate deveni „golanul” educat. Nu vreau să fiu unit cu guralivii, iar prolii vorbelor fără conținut, dar cu un fundamentalism proto-dacic, trebuie să-și înțeleagă starea și locul. Vocea celor moderați, care creează și produc în societate, trebuie să primeze – așa cum s-a întâmplat pe 18 mai.
S-a ajuns ca în casele de pariuri, dependenții de speranțe deșarte să prindă curaj și „știe” ei ce e bine pentru cei neviciați, care își câștigă zilnic pâinea prin muncă.
Urmează vremuri grele. Greșelile le-au făcut românii, pentru că politicienii nu sunt marțieni, nu sunt nici afgani în Parlament, nu au fost nici președinți turcmeni, nici miniștri brazilieni, ci români – „așchii verzi”, „dacice”.
Responsabilitatea este a tuturor!
Zi de zi se discută în mediul privat despre taxe și impozite, despre creșterea TVA, majorarea impozitului pe dividende, eliminarea facilităților fiscale. Este firesc să nu ne dorim, din nou, o strângere a curelei exclusiv în mediul privat, dar cu siguranță vom plăti iar nota deficitului bugetar. Este o chestiune de timp. Nu trebuie să ne convină, dar trebuie să o acceptăm. Iar Nicușor Dan, cu siguranță, nu are astăzi o soluție miraculoasă.
În ultimele luni, bugetarii au fost intens criticați. Unii politicieni populiști ar fi disponibilizat sute de mii. Nu spun că nu există „tăietori de frunze” angajați la stat, dar sunt și domenii vitale unde personalul este grav subdimensionat – medici, polițiști, profesori. Trebuie să admitem că fără categorii mari de bugetari nu am putea trăi, fără de care societatea nu ar putea funcționa.
Directiile strategice ale Romaniei
România are nevoie de cinci direcții strategice de dezvoltare: educație – cercetare – inteligență artificială, agricultură, sănătate și industrie.
Despre agricultură, sănătate și industrie s-au scris mii de articole, cărți, teze de doctorat și „n” programe guvernamentale – nu le voi relua. Însă despre educație, cercetare și mai ales inteligență artificială trebuie scrise câteva idei:
Sistemul de învățământ trebuie conectat la nevoile pieței muncii. Cercetarea trebuie finanțată și integrată în ecosistemul economic.
În România, cheltuielile pentru educație reprezintă aproximativ 3,2% din PIB, sub media europeană. De asemenea, investițiile în cercetare și dezvoltare sunt de circa 0,5% din PIB, comparativ cu media UE de 2%. Aceste cifre subliniază necesitatea unei finanțări sporite pentru a stimula inovația și competitivitatea.
Dezvoltarea inteligenței artificiale trebuie să devină o prioritate strategică. România are resursă umană valoroasă în IT, dar îi lipsește o direcție clară și o politică națională coerentă în domeniul AI. Peste 65% dintre tinerii români au utilizat aplicații bazate pe AI în ultimele 12 luni – cel mai mare procent din UE.
Aceste date evidențiază potențialul și interesul crescut pentru dezvoltarea AI în România.
Nu știu dacă peste cinci ani voi fi sau nu nicușorist, dar știu că astăzi, Nicușor are un mare vot de încredere din partea mea.
Și dacă speranța pare uneori oarbă, aleg să cred cu mintea limpede și cu acel gând pe care îl ai atunci când știi că, poate, pentru prima dată după mult timp, ceva bun chiar începe.
