În plenul Parlamentului European de la Strasbourg, dezbaterea privind Directiva Serviciilor Media Audiovizuale (AVMSD) a avut loc, astăzi, într-un moment-cheie pentru politicile culturale europene, informează eurodeputatul Vasile Dâncu.
Acesta a explicat într-o postare lungă pe facebook care e miza AVMSD și ce a propus el pentru îmbunătățirea ei.
”Directiva, aflată în proces de evaluare și modernizare, reprezintă una dintre pietrele de temelie ale efortului Uniunii Europene de a proteja diversitatea culturală, pluralismul mediatic și democrația într-o piață globală dominată de giganți tehnologici extra-comunitari, în principal cei americani.
Directiva nu este o barieră comercială, așa cum este adesea percepută peste Atlantic, ci un scut de protecție pentru autonomia culturală europeană. Într-o lume în care algoritmii platformelor globale decid ce vedem, ce ascultăm și cine beneficiază de venituri din publicitate, Directiva devine un instrument de echilibrare a puterii culturale.
𝐓𝐞𝐧𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐚𝐭𝐥𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐞 – 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐩𝐢𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚̆
În raportul SUA privind barierele comerciale, Directiva este calificată drept discriminatorie, întrucât impune cote minime de conținut european (30% din catalogul platformelor video la cerere) și contribuții financiare la fondurile naționale de creație. În realitate, aceste măsuri sunt concepute pentru a proteja un ecosistem cultural fragil, nu pentru a restricționa comerțul.
Dar, în acest moment, trei platforme americane dețin peste 75% din piața de streaming europeană și doar un sfert din filmele disponibile sunt europene (și dintre acestea o parte sunt controlate editorial tot din SUA). În aceste condiții, diversitatea culturală riscă să devină o simplă cifră în statistici, nu o realitate pe ecran.
În punctul de vedere pe care l-am transmis, astăzi, cu privire la această directivă am subliniat câteva vulnerabilități ale sistemului actual:
principiul „țării de origine”, care permite platformelor să se stabilească într-un stat membru cu reguli mai relaxate, devenind astfel „paradisuri de reglementare”;lipsa transparenței algoritmice, care împiedică evaluarea reală a vizibilității conținutului european;presiunile comerciale venite dinspre SUA, care contestă „excepția culturală” europeană și încearcă să includă serviciile audiovizuale în tratatele de liber schimb.În fața acestor provocări, sunt câteva măsuri concrete pe care le cred utile:
introducerea unui mecanism de reciprocitate, prin care platformele americane să fie obligate să respecte integral regulile AVMSD pentru a avea acces la piața europeană;reformarea principiului țării de origine, astfel încât autoritățile europene să poată interveni atunci când impactul unui serviciu depășește granițele unui singur stat;consolidarea excepției culturale și menținerea autonomiei culturale în acordurile comerciale;crearea unui Fond European de Coproducție Digitală, pentru a sprijini producțiile locale cu relevanță continentală;în plan diplomatic, instituirea unui Consiliu Transatlantic pentru Media și Democrație, care să asigure un dialog bazat pe valori și nu exclusiv pe profit.𝐎 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚̆: 𝐚𝐮𝐝𝐢𝐨𝐯𝐢𝐳𝐮𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐚 𝐢𝐧𝐟𝐫𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐚̆
Dincolo de aspectele tehnice și economice, în analiza acestei directive trebuie să ținem cont de un aspect extrem de important: audiovizualul nu este doar o industrie, ci infrastructura mentală a unei societăți. Modul în care circulă poveștile, informația și cultura modelează felul în care cetățenii înțeleg realitatea și democrația.
Atunci când algoritmii unui gigant global decid ce conținut devine vizibil, pluralismul și identitatea culturală europeană se erodează. În acest context, AVMSD devine mai mult decât o reglementare, devine un contract între Europa și cetățenii săi, menit să protejeze memoria colectivă și să garanteze dreptul fiecărei culturi de a-și spune propria poveste.
O abordare echilibrată și realistă ne duce la concluzia că Europa nu trebuie să răspundă prin izolare, iar dialogul cu SUA trebuie să continue, dar dintr-o poziție de egalitate. Obiectivul nu este excluderea, ci echilibrul.
Propunerile legislative recente privind The European Media Freedom Act și Digital Services Act pot completa AVMSD, dar nu o pot înlocui.
𝐃𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚 𝐒𝐞𝐫𝐯𝐢𝐜𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐌𝐞𝐝𝐢𝐚 𝐀𝐮𝐝𝐢𝐨𝐯𝐢𝐳𝐮𝐚𝐥𝐞 𝐫𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐞 𝐟𝐮𝐧𝐝𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐫𝐞𝐠𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐞 𝐞𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐨𝐥𝐢𝐝𝐚𝐭𝐚̆, 𝐧𝐮 𝐝𝐢𝐥𝐮𝐚𝐭𝐚̆.
𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐢̂𝐥 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚̆𝐦 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐚̆ 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐦 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐞𝐢 𝐧𝐚𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐢. 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐥𝐢𝐦𝐩𝐞𝐝𝐞 𝐬̦𝐢 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐫𝐨𝐦𝐢𝐬.
𝐍𝐮 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐫𝐢𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚, 𝐜𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚-𝐬̦𝐢 𝐚𝐩𝐚̆𝐫𝐚 𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚.”, a explicat eurodeputatul.
